De n-ar fi fost Craciunul, Ovidiu Ghita
Nu stiu cum ar arata anul fara sarbatoarea Craciunului. Este
in obisnuinta omului sa-si jaloneze viata cu diferite "pietre"
de aducere aminte - aniversari, evenimente deosebite, sarbatori,
care sa-l faca sa se stie parte a vremii lui si sa "simta"
ca nu trece prin istorie ca un anonim. Sa-si fixeze in "pustiul"
acestei vieti, pe care unii il traverseaza atit de greu si cu
atitea dureri, "oaze" de odihna, de reculegere, de bucurie,
care sa-i creeze convingerea ca monotonia, uscaciunea si banalitatea
nu-s parametrii principali ce-i definesc existenta. Privindu-l
doar din aceasta perspectiva, Craciunul este o sarbatoare ca oricare
alta. Poate lipsi ?...Poate fi inlocuit ?... Doar atita lume de
pe planeta asta traieste si fara aceasta sarbatoare, avind in
schimb altele ! Poate lipsi ?... Probabil
. Nu stiu deci,
cum ar arata anul fara sarbatoarea Craciunului. Stiu in schimb
cum ar fi fost viata fara Evenimentul Craciunului: un cosmar.
Fara Craciun, valorile crestinismului autentic s-ar fi transformat
in non-valori, aruncindu-ne in dificultati de netrecut in ceea
ce priveste intelegerea si acceptarea mesajului divin. Teologul
J.I.Packer scrie : "Dificultatea intelegerii se afla nu in
mesajul ispasirii din Vinerea Mare, nici in mesajul de Paste al
Invierii, ci in mesajul de Craciun al Intruparii. Declaratia cu
adevarat uluitoare a crestinismului este ca Isus din Nazaret a
fost Dumnezeu devenit om; ca a doua Persoana a Dumnezeirii a devenit
"al doilea om" (1 Cor.15:47), determinind destinul uman,
ca a devenit al doilea cap reprezentativ al rasei si ca El a devenit
om fara sa-si piarda divinitatea, astfel ca Isus din Nazaret a
fost, intr-adevar si pe deplin, in aceeasi masura Dumnezeu si
Om. Aici, in ceea ce s-a petrecut la primul Craciun, se afla cele
mai adinci si impenetrabile profunzimi ale revelatiei crestine.
"Si Cuvintul S-a facut Trup (Ioan 1:14); Dumnezeu a devenit
om ; Fiul lui Dumnezeu a devenit un evreu; Atotputernicul a venit
pe pamint ca un prunc lipsit de ajutor, avind nevoie sa fie hranit,
schimbat si invatat sa vorbeasca, la fel ca orice copil...."
Chiar daca Taina Intruparii ramine taina, realitatea ei nu poate
fi contestata. Craciunul este deja Istorie. Evenimentul (cu toata
semnificatia lui) a fost validat de evenimentele ulterioare: o
viata perfecta, minunile, rastignirea, Invierea, Inaltarea, nasterea
Bisericii, graiul martirilor, relevanta vietii crestine traita
sub autoritatea lui Isus. Crestinismul are valoare, si valorile
lui sunt beneficiul nostru. Ele nu-s "teorie"; ele sunt
viata. Fara Craciun, n-am cunoaste reconcilierea. Necesitatea,
mijloacele si rezultatele ei. Necesitatea impacarii (cu Dumnezeul
nostru, cu aproapele nostru si cu noi insine) era determinata
de vrajmasia dintre noi si Creatorul nostru. Vrajmasia - ca urmare
a pacatuirii - ne-o manifestam (si ne-o manifestam) prin independenta,
ignoranta, indiferenta si razvratire fatisa . Printr-o viata de
calitate indoielnica, marcata de patimi si "valori"
care ne coborau sub demnitatea umana. Baza impacarii a fost dragostea
lui Dumnezeu care s-a manifestat tocmai prin trimiterea in lumea
noastra a Fiului Intrupat in ieslea Betleemului. El s-a nascut
pentru a muri. A murit pentru ca a purtat pacatele noastre pe
cruce, inlocuindu-ne in pedeapsa. A inviat ca dovada ca pacatele
au fost ispasite prin singele Lui. Cine se increde in Mintuitorul,
acceptindu-L in viata lui, rezemindu-se, deci, pe solutia lui
Dumnezeu pentru iertare - jertfa Fiului - capata reconcilierea.
Si ea se intinde asupra tuturor relatiilor: cu Dumnezeu, cu oamenii,
cu sine. Mesajul Craciunului este ca exista speranta pentru o
omenire nefericita - speranta iertarii, speranta pacii, speranta
slavei. Poate fi reconciliere fara Craciun ?...
Fara Craciun, n-am sti ce-i bunatatea, dragostea. "Spiritul
Craciunului nu se reflecta in crestinul snob, caci spiritul Craciunului
este spiritul celor care, asemenea Invatatorului lor, traiesc
toata viata in lumina principiului propriei saraciri-cheltuind
si cheltuindu-se pentru a-i imbogati pe semenii lor, oferind timp,
grija, dragoste si preocupare pentru a face bine altora in orice
fel ar fi nevoie."
Fara Craciun, orice mesaj de mingiiere pentru o lume bolnava
ar fi mai ineficient decit un medicament expirat. Ar fi mai tragic,
mai deprimant decit absenta medicamentului necesar unei boli anume.
Fara Craciun, colindele copiilor ar fi mai triste decit cintecele
de jale......
Fara Craciun, nu am cunoaste dimensiunile si seriozitatea responsabilitatii
noastre. Cind Dumnezeu coboara intre noi, parasind gloria si pozitia
cereasca, nascindu-se in iesle, traind simplu, modest, (pentru
ca oricine, in prezenta Lui, sa nu se simta inferior, ci sa se
simta acceptat), cind El moare in locul nostru pe cruce, oferindu-ne
iertare, a nu-I raspunde adecvat este o vinovatie care nu se poate
masura.
Responsabilitatea ce trebuie asumata este in ultima instanta
raspunsul la intrebarea: "Ce fac cu acest Isus? Cum ma raportez
la El ?" Isus - esenta Craciunului - este mirele la o nunta.
Iti poti imagina o nunta fara miri? O viata fericita fara Isus?
Trebuie ca raspunsul sa fie fara echivoc. Onest. Angajant.
Altfel, ce-ar mai insemna CRACIUNUL ?