Intre onoarea patata a lui Mahomed si gloria injosirii lui Cristos, Marius Birgean

La momentul cand scriu aceste randuri, starea de isterie generalizata provocata de "scandalul caricaturilor" in care fondatorul religiei islamice a fost luat in deradere de un caricaturist danez, se pare ca s-a mai stins. Mai auzi pe ici, pe colo, rabufniri izolate, ecouri intarziate ale unei agitatii extreme care a fost cap de afis la nenumarate emisiuni de actualitati pe toate canalele de televiziune si la toate posturile de radio. Si luarile de pozitie ale jurnalistilor de toate nuantele s-au mai domolit - atat cele care condamnau fie caricaturile in sine, fie momentul neinspirat al publicarii lor, cat si acelor, care, in numele dreptului la exprimare aprobau fara rezerve publicarea lor in mass media din lumea larga.

Si luarile de pozitie ale liderilor politici s-au mai domolit in legatura cu aceasta chestiune delicata survenita intr-o conjunctura politica internationala din cele mai delicate: cand in teritoriile palestiniene castiga Hamas, iar in Iran "mulahii atomici" fac legea, in timp ce un presedinte radical ameninta sa stearga de pe fata pamantului poporul evreu, cand situatia in Irak ramane in continuare extrem de incordata, un asemenea scandal nu a facut decat sa zgandareasca sensibilitati deja aprinse si sa ofere pretexte "pe tava"radicalilor.

Ce inseamna toata aceasta reactie extrem de violenta soldata cu incendieri de ambasade, atacarea unor institutii occidentale, biserici crestine si uciderea mai multor crestini? Ce vor la urma urmei, acesti zelosi aparatori ai onoarei "Profetului", acesti "farsori apocaliptici" cum i-a numit ziaristul Traian Ungureanu de la cotidianul Ziua? Dincolo de dimensiunile politice complicate ale acestei zarve, un lucru este clar: zelul manifestat in apararea onoarei lui Mahomed nu a produs efectul scontat. Ba dimpotriva. In fata lumii civilizate, demagogii islamului s-au facut de ras. Inca odata a reiesit la iveala, pentru oricine care doreste sa vada realitatea, diferenta intre islam si crestinismul biblic. Nu crestinismul cruciadelor sau al Inchizitiei, ci adevaratul spirit al lui Hristos.

Intr-un superb articol recent publicat pe site-ul DGMinistries, cunoscutul pastor baptist American John Piper facea referire la acest aspect de ordin spiritual, mai putin inteles si mediatizat in aceste zile. Am fost marcat personal atunci cand l-am citit si aceasta m-a motivat sa Ii multumesc lui Dumnezeu pentru un asemenea Salvator si Domn ca si Isus. Ideea majora subliniata de Piper era ca in timp ce lucrarea lui Mahomed se bazeaza pe necesitatea de a fi onorat, lucrarea lui Cristos se bazeaza tocmai pe insulta. Daca Isus nu ar fi fost insultat, batjocorit, ridiculizat, nu ar fi existat nici o salvare pentru noi. Islamul nu permite niciodata asa ceva.Pentru un musulman,orice profet a lui Alah, trebuie onorat cu orice pret. Un islamist nu poate crede ca Alah I-ar fi permis lui Isa (Isus) sa moara pe Cruce. De fapt, ei cred ca in ultimul moment. Alah l-a salvat de la Crucificare. Deaceea, cand onoarea unuia din profetii lor (mai ales Mahomed!) este injosita, ea trebuie aparata cu orice pret. In schimb, Mantuitorul nostru a permis sa fie batjocorit, stiind ca Cel ce Il va justifica este Insusi Dumnezeu Tatal (cf. Isa.50:5-9). Tocmai, pentru umilirea Sa extrema, Dumnezeu L-a ridicat nespus de mult, dandu-I Numele care intrece orice nume (Fil.2:6-11).Dumnezeu Insusi I-a aparat onoarea inviindu-L din morti si redandu-I gloria avuta inainte de creatie (Ioan 17:5). Onoarea unui asemenea Salvator rezista si astazi la orice injosiri si este capabila sa castige prin forta dragostei pe cei mai inversunati oponenti.Ceva de care,islamul sau orice alta religie,nu este in stare.