Intre speculatii desarte si sperante depline, Marius Birgean

Anul 2006 a sosit aproape imperceptibil, dar a sosit. Abia ne-am putut reculege de pe urma stresului sarbatorilor si parca nu ne vine sa credem ca suntem intr-un nou an. Un an nou pe care ni-l dorim mai bun ca cei trecuti, mai productiv, mai prosper. Insa, evident, totul cu o marja de nesiguranta - deoarece nu putem sti ce ne poate aduce. Este deja o constanta sa vezi la sfarsitul fiecarui an pe mai toate posturile TV, analize peste analize a anului care s-a scurs si pronosticurile "specialistilor" pentru ce urmeaza. Asemenea analize pot fi intalnite si in tot felul de ziare sau reviste. Colac peste pupaza, suntem confruntati cu "oferta" in materie de pronosticuri a astrologilor si a tot felul de prezicatori. Numai ca, desi firea umana este curioasa sa stie ce si cum va fi, ceea ce ii lipseste este tocmai capacitatea de a putea cunoaste si interpreta tainele viitorului. Acesta este apanajul exclusiv al lui Dumnezeu, Cel care Si-a aratat nu odata intentiile Sale prin profetii implinite cu acuratete: "Cine a facut proorocii ca Mine ( sa spuna si sa-Mi dovedeasca!), de cand am facut pe oameni din vremurile stravechi? Sa vesteasca viitorul si ce are sa se intample!" (Isa.44:7). Raspunsul evident este: "Nimeni!"

Pronosticuri s-au facut si se vor mai face. Ele se bazeaza de multe ori pe observatia fenomenelor din trecut, pe o anumita ciclicitate a evenimentelor, pe observarea anumitor tendinte care se contureaza sau a anumitor tipare. Un lucru care nu le poate intra in calcul este nepravazutul. Cine ar fi crezut ca un tsunami ca cel de pe 26 Dec. 2004, va lovi atat de necrutator Asia de Sud- est? Cine s-ar fi asteptat in 2005 la Katrina, Rita sau Wilma? Dar la inundatiile de la noi? Sau la situatia celor de la Ocnele Mari sau de la Breaza? Cine ar fi crezut ca "gripa aviara" creaza atata panica si atatea repercursiuni economice, sa nu mai vorbim de victimele din Turcia? Cine ar fi crezut ca situatia percara a sanatatii lui Ariel Sharon pune pe jar o lume intreaga si risca sa dezechilibreze fragilul process de pace din Orientul Mijlociu? Toate aceste "neprevazute" nu pot intra nicidecum in calculele specialistilor. Ele dau peste cap pana si cele mai riguroase prognoze si fac din analizele facute si greu platite,discutii lipsite de sens si care merita compatimirea noastra. Sa nu mai vorbim despre prezicatori si astrologi. Acum s-au "specializat", pronuntand sententios ca vor veni calamitati in 2006 - ce puteau sa spuna dupa 2005, la urma urmei?

Adevarul este pur si simplu ca nu avem nevoie de asemenea opinii, atat timp cat avem la dispozitie Cuvantul lui Dumnezeu. Fara pretentia de a cunoaste viitorul si de a putea cumva sa il controlam, ne putem increde pe deplin in Cel ce detine controlul deplin. Desi nu stim ce calamitati vor lovi planeta sau tara, sau chiar vietile noastre, stim din Scriptura ca in zilele de pe urma ne putem astepta la o intensificare a calamitatilor (Mat.24:7). Stim insa ca desi nu intodeauna cel neprihanit este scutit de aceeasi soarta cu a celor rai, prezenta lui Dumnezeu in mijlocul tragediei este cea care face diferenta. Stim ca tot ce se intampla face parte din framantatrea creatiei care asteapta cu nerabdare eliberarea de blestem si revelatia gloriei copiilor lui Dumnezeu (Romani 8:19-22). Adica a noastra.Iar aceasta ne face sa asteptam cu rabdare si speranta(Romani8:22-25).Deaceea, atitudinea noastra nu poate sa fie niciodata pesimista. Caci desi refuzam sa ne hranim cu speculatii desarte,suntem cei mai increzatori si optimisti oameni, pentru ca increderea noastra este in Dumnezeul ce conduce istoria. Cel care poate a o conduca bine si in 2006!