Invierea lui Isus si impactul ei asupra noastra, Dr. Benjamin Cocar

1 CORINTENI 15:20-23
"Dar acum Cristos a inviat din morti, primul rod al celor adormiti, caci daca moartea a venit printr-un om, tot printr-un om a venit si invierea mortilor. Si dupa cum toti mor in Adam, tot asa toti vor invia in Cristos!"

CRISTOS A INVIAT!
Cu acest salut milenar toti cei care cred in Domnul Isus saluta pe cei pe care-i cunosc. Ca romani, chiar in anii grei de comunism nu am avut probleme cu Invierea Domnului. Mii de membri de partid mergeau la Inviere! Mausoleul de la Marasesti are inscris pe peretii de la intrare crezul nostru: Cristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand, si celor din morminte, viata daruindu-le! Din mosi-stramosi, noi toti am fost invatati ca Cristos nu a ramas in mormant, ci a inviat si e viu in vecii vecilor!

Invierea Domnului Isus este evenimentul central in credinta crestina. Fara acest eveniment totul ar fi o farsa. Daca Isus nu a inviat, toata viata superba traita de Domnul Isus, si moartea Lui jertfitoare nu ar fi insemnat nimic. Pentru scriitorii Noului Testament nu a fost greu sa ne scrie toate dovezile din lume despre inviere, dar nu era necesar, fiindca evenimentul nu s-a petrecut intr-un colt fara martori; martori au fost din abundenta, asa ca ei ne descriu evenimentul in modul cel mai natural. Sofisticarea criticilor sau a celor care intortocheaza evenimentul, nu poate fi deloc observata la evanghelistii care ne-au dat cele patru Evanghelii! "Invierea nu este explicata in Evanghelii, ci invierea explica evangheliile!" (Thomas Oden)

Daca scriitorii evanghelilor au redat invierea in termeni simpli confruntand naturalul cu supranaturalul, Pavel este cel care in Noul Testament analizeaza invierea Domnului Isus din cele mai profunde unghiuri teologice. El prezinta invierea in plinatatea realizarilor aduse de ea. Apostolul Pavel, sceptic, prigonitor al Crestinilor, dorea sa elimine acest curent ratacitor, care strica tot ceea ce el invatase si credea cu tarie, lucru pe care l-a afirmat cu convingere: "Dar acum Cristos a inviat!" Oricat ar incerca cineva sa tagaduiasca invierea, Pavel spune ca nu se poate sa fie tagaduita, fiindca sunt prea multi martori si prea multe dovezi; si tot ceea ce inseamna crestinism se sprijina pe acest eveniment!

El nu incearca sa convinga pe Corinteni ca Isus a inviat, ci foloseste acest adevar sa le arate erorile credintei lor. Nici o minte sanatoasa nu poate nega invierea Domnului Isus! Este cel mai atestat eveniment in istorie, dar respins de necredinciosi nu pentru ca nu sunt dovezi, ci tocmai pentru ca sunt prea multe dovezi. Invierea incomodeaza. Un Cristos care a venit sa schimbe, sa transforme, sa aduca o lume noua, o oranduire noua, s-a lasat eliminat de puterea lumii, dar a revenit in putere. Tot ce-a spus El este adevarat, tot ceea ce El a venit sa faca este realizat.

Petru a vazut pe Domnul in ziua dintai a saptamanii. El a fost iertat si reabilitat. Cei doi din Emaus au spus ca Isus s-a aratat lui Petru, iar Pavel in 1 Cor 15 enumera pe Petru printre cei ce l-au vazut pe Domnul. Nu e de mirare ca Petru in prima lui predica vorbeste despre invierea Domnului Isus, si apoi in prima lui Epistola, Invierea este centrala. Petru spune ca prin Domnul Isus si prin sangele Lui scump am devenit credinciosii Lui Dumnezeu! Iar Dumnezeu L-a inviat pe Domnul Isus din morti si I-a dat slava cu scopul ca noi sa avem credinta si nadejde in Dumnezeu! Invierea Domnului Isus garanteaza nasterea din nou. Fara inviere nu era posibil sa se transfere nimeni din imparatia intunericului in imparatia luminii, din moarte la viata. Dupa inviere lucrurile s-au schimbat! Domnul Isus garanteaza nasterea din nou, ca pe o realitate de nezdruncinat. Petru ne vorbeste despre ceva ce s-a intamplat la timpul trecut si anume ca, "Dumnezeu ne-a nascut din nou prin invierea Domnului Isus." Prin invierea Lui ne-a nascut din nouBla o speranta vie, la o mostenire nestricacioasa, la o paza care nu poate fi invinsa, (1 Petru 1:5) si la o enorma bucurie!

I. Invierea Domnului Isus inseamna o lucrare terminata
Dupa ce Domnul a implinit totul, absolut totul, a fost pus in mormant. Dar Dumnezeu L-a inviat! Lucrarea Lui era terminata si invierea ne arata ca Marele Preot a adus jertfa si nu putea sa ramana in locul jertfirii, ci a iesit afara din mormant.

II. Invierea este semnul distrugerii celui ce are puterea mortii, adica semnul unui triumf glorios Evrei 2:14; Efes. 4:8. Prin moartea Lui a nimicit pe cel ce detinea puterea mortii, adica pe diavolul. L-a facut de ocara in fata cerului si al pamantului. Isus a biruit! El a calcat cu moartea pe moarte si a luat robia roaba! Sclavia noastra a fost facuta sclava Lui. A capturat robia si pe noi ne-a facut liberi! Ne-a dat daruri! Ne-a imbogatit in toate privintele!

III. Siguranta invierii noastre
Textul nostru confirma invierea noastra. Analogia lui Pavel este perfecta. Toti murim prin reprezentantul nostru din Eden. Dar toti vom invia prin reprezentantul nostru de pe Golgota!

IV. Certitudinea Judecatii viitoare Fapte 17:31
Filozofilor din Grecia antica si scepticilor din veacul nostru post-modern, Pavel le-a spus ca judecata viitoare este certa prin faptul ca l-a inviat pe Isus din morti!

V. Invierea Lui ne garanteaza prezenta Lui in incercarile noastre.
Invierea ne da bucurii in incercare. Invierea a dat scop incercarilor noastre. Invierea a facut posibil ca sa primim lauda, slava si cinste la aratarea Domnului Isus!

VI. Invierea ne cheama la o viata de sfintenie.
Mintea trebuie pusa in garda tot timpul. Nu trebuie sa adormim niciodata pe calea vietii, ci treji in tot timpul sa refuzam tararea in pofte si sa cautam o sfintenie ca a Lui!

Femeile care s-au dus la mormant, s-au comportat relativ normal in fata mortii. Au facut cumparaturile necesare imbalsamarii. Au asteptat sa treaca Sabatul pentru ca nu era posibil altfel. De ce au vrut sa il imbalsameze? Asa era normal cand ingroparea se facea in graba. Asa ar fi facut oricine. In ziua dintai, dis-de-dimineata femeile s-au dus la mormant. Nu au amanat, ci cum au avut posibilitatea, s-au dus. Totul a fost normal. El era important! Acest lucru trebuia rezolvat imediat. Asa am fi facut toti. In conditiile date, comportamentul lor a fost destul de normal, prioritatea nr. 1 era El, conditia Lui cerea imediata atentie.

Femeile s-au comportat normal in fata situatilor grele. In situatii imposibile se intrebau cum isi vor implini misiunea. Discutia lor a fost absolut normala. Nu facem toti la fel? Nu discutam intre noi cand nu stim cum sa rezolvam o problema? Ele nu ar fi avut nici o sansa cu piatra despre care Marcu spune ca era foarte mare. Cu toata discutia si intrebarile lor, problema lor trebuia rezolvata dincolo de normal. Normalul lor trebuia depasit de anormal, de supranatural. Numai ca anormalul le-a uimit si le-a infricosat. Piatra era data la o parte! In mormant, in loc de Isus, era un tinerel imbracat intr-un vesmant alb. Din nou anormal. Ele cautau un trup rece, in nevoie de imbalsamare, dar au vazut un tinerel. Tinerelul era de fapt un inger si prezenta ingerilor nu esra normala, ci facea parte din neobisnuit. Reactia lor a fost normala, s-au speriat, s-au uimit si au fost socate. Ingerul le-a spus sa nu se sperie. El stia pe cine cautau ele. Ele cautau pe Isus din Nazaret, pe Cel ce-a fost rastignit si ingropat. Dar ingerul le-a spus: "Nu este aici! Aici este doar locul unde a fost pus! Duceti-va de spuneti ucenicilor Lui si Lui Petru ca merge inaintea voastra in Galilea, acolo Il veti vedea , cum v-a spus." Din partea ingerului lucrurile par asa de normale. De fapt Domnul Isus a vrut sa fie asa. El le-a spus ca va muri si va invia, dar femeile nu au crezut si nici ucenicii nu au crezut. Toate tainele ce El le-a explicat, ei nu le-au priceput, dar dupa inviere au inteles! Ele au iesit din mormant si au luat-o la fuga pentru ca erau cuprinse de cutremur si de spaima, de uimire, de mirare. Initial nu au spus nimic de frica, dar dupa ce le-a trecut frica, ele au devenit primele martore ale invierii Domnului Isus!

In Evanghelia sfantului Ioan, la capitolul 10 cu versetul 10 gasim cuvintele Domnului Isus : "Eu am venit ca oile mele sa aibe viata, si s-o aibe din belsug." Apoi El continua, "Eu sunt Pastorul Cel bun, Pastorul Cel Bun isi da viata pentru oi" ca sa le poata da viata vesnica. Viata noastra l-a costat pe El moartea. Aici se arata dragostea nemarginita a Lui Dumnezeu pentru neamul omenesc. Cand acoperiti de moarte eram, El a trimis pe Fiul Sau in lume ca sa moara, ca astfel oamenii sa poata avea viata vesnica. Justitia divina, dreptatea Lui Dumnezeu nu ingaduia ca omul pacatos sa primeasca inapoi dreptul la viata vesnica, de aceea a fost necesara intruparea Domnului Isus ca noi sa putem primi viata vesnica! Toti oamenii doresc vesnicia, deoarece in noi exista o parte din Dumnezeu, noi nu suntem numai pamant, ci avem un suflet care a venit din Dumnezeu si acest suflet doreste dupa Dumnezeu. Desi multi incearca sa multumeasca sufletul lor cu lucruri de pe pamant, sufletul nu se multumeste decat cu sau in Dumnezeu! Sufletul poetului roman dorea nemurirea, sufletul plugarului dorea la fel. Cel din palat sau din coliba, cel mare si cel mic doreste vesnicia. Dumnezeu este vesnic si doar El poate da viata vesnica, dar pacatul l-a oprit sa dea oamenilor viata vesnica. Dar slava Lui Dumnezeu, ca Domnul Isus a rezolvat aceasta problema. Pastorul Cel Bun a venit si in trupul Lui a platit vina pacatului meu si-al tau ca noi sa avem viata vesnica. Posibilitatea s-a creat. Cine poate beneficia? Domnul Isus spune "ca oricine crede in El o sa aiba viata vesnica" Cine crede si se boteaza va fi mantuit, cine nu va fi osandit. El s-a intrupat ca sa poata muri si a murit!

Dar prin moartea Lui noi am intrat in sfera posibilului si astfel vom avea din nou drept la pomul vietii! Ceea ce Adam dintai a pierdut, al doilea Adam (ultimul Adam, Adamul ideal, Omul Desavarsit) care a fost Dumnezeu si om, El a deschis calea spre Pomul vietii. Va chem, prieteni si frati romani, la Acest Bun Pastor, veniti cu poverile si intristarile voastre si El va va da odihna sufletelor voastre. Incredeti-va in El si El va va da viata din belsug, viata vesnica care nu este doar de durata, ci si de calitate, calitatea care El o defineste ca viata din belsug!

Fara intrupare nu era moarte, iar fara moarte nu era rascumparare, iar fara rascumparare nu era viata vesncia. Dar slava Lui, El s-a intrupat, a venit intr-un loc mic si sarac, ca toti sa putem veni la El. Veniti si cu deplina credinta sa ne intoarcem la El, cu adanca pocainta de pacate si sa alergam la Pastorul sufletelor noastre, Cel ce-a inviat si care va avea mila, ne va ierta si ne va da viata din belsug.