Invierea lui Isus si impactul ei asupra
noastra, Dr. Benjamin Cocar
1 CORINTENI 15:20-23
"Dar acum Cristos a inviat din morti, primul rod al celor
adormiti, caci daca moartea a venit printr-un om, tot printr-un
om a venit si invierea mortilor. Si dupa cum toti mor in Adam,
tot asa toti vor invia in Cristos!"
CRISTOS A INVIAT!
Cu acest salut milenar toti cei care cred in Domnul Isus saluta
pe cei pe care-i cunosc. Ca romani, chiar in anii grei de comunism
nu am avut probleme cu Invierea Domnului. Mii de membri de partid
mergeau la Inviere! Mausoleul de la Marasesti are inscris pe peretii
de la intrare crezul nostru: Cristos a inviat din morti, cu moartea
pe moarte calcand, si celor din morminte, viata daruindu-le! Din
mosi-stramosi, noi toti am fost invatati ca Cristos nu a ramas
in mormant, ci a inviat si e viu in vecii vecilor!
Invierea Domnului Isus este evenimentul central in credinta crestina.
Fara acest eveniment totul ar fi o farsa. Daca Isus nu a inviat,
toata viata superba traita de Domnul Isus, si moartea Lui jertfitoare
nu ar fi insemnat nimic. Pentru scriitorii Noului Testament nu
a fost greu sa ne scrie toate dovezile din lume despre inviere,
dar nu era necesar, fiindca evenimentul nu s-a petrecut intr-un
colt fara martori; martori au fost din abundenta, asa ca ei ne
descriu evenimentul in modul cel mai natural. Sofisticarea criticilor
sau a celor care intortocheaza evenimentul, nu poate fi deloc
observata la evanghelistii care ne-au dat cele patru Evanghelii!
"Invierea nu este explicata in Evanghelii, ci invierea explica
evangheliile!" (Thomas Oden)
Daca scriitorii evanghelilor au redat invierea in termeni simpli
confruntand naturalul cu supranaturalul, Pavel este cel care in
Noul Testament analizeaza invierea Domnului Isus din cele mai
profunde unghiuri teologice. El prezinta invierea in plinatatea
realizarilor aduse de ea. Apostolul Pavel, sceptic, prigonitor
al Crestinilor, dorea sa elimine acest curent ratacitor, care
strica tot ceea ce el invatase si credea cu tarie, lucru pe care
l-a afirmat cu convingere: "Dar acum Cristos a inviat!"
Oricat ar incerca cineva sa tagaduiasca invierea, Pavel spune
ca nu se poate sa fie tagaduita, fiindca sunt prea multi martori
si prea multe dovezi; si tot ceea ce inseamna crestinism se sprijina
pe acest eveniment!
El nu incearca sa convinga pe Corinteni ca Isus a inviat, ci
foloseste acest adevar sa le arate erorile credintei lor. Nici
o minte sanatoasa nu poate nega invierea Domnului Isus! Este cel
mai atestat eveniment in istorie, dar respins de necredinciosi
nu pentru ca nu sunt dovezi, ci tocmai pentru ca sunt prea multe
dovezi. Invierea incomodeaza. Un Cristos care a venit sa schimbe,
sa transforme, sa aduca o lume noua, o oranduire noua, s-a lasat
eliminat de puterea lumii, dar a revenit in putere. Tot ce-a spus
El este adevarat, tot ceea ce El a venit sa faca este realizat.
Petru a vazut pe Domnul in ziua dintai a saptamanii. El a fost
iertat si reabilitat. Cei doi din Emaus au spus ca Isus s-a aratat
lui Petru, iar Pavel in 1 Cor 15 enumera pe Petru printre cei
ce l-au vazut pe Domnul. Nu e de mirare ca Petru in prima lui
predica vorbeste despre invierea Domnului Isus, si apoi in prima
lui Epistola, Invierea este centrala. Petru spune ca prin Domnul
Isus si prin sangele Lui scump am devenit credinciosii Lui Dumnezeu!
Iar Dumnezeu L-a inviat pe Domnul Isus din morti si I-a dat slava
cu scopul ca noi sa avem credinta si nadejde in Dumnezeu! Invierea
Domnului Isus garanteaza nasterea din nou. Fara inviere nu era
posibil sa se transfere nimeni din imparatia intunericului in
imparatia luminii, din moarte la viata. Dupa inviere lucrurile
s-au schimbat! Domnul Isus garanteaza nasterea din nou, ca pe
o realitate de nezdruncinat. Petru ne vorbeste despre ceva ce
s-a intamplat la timpul trecut si anume ca, "Dumnezeu ne-a
nascut din nou prin invierea Domnului Isus." Prin invierea
Lui ne-a nascut din nouBla o speranta vie, la o mostenire nestricacioasa,
la o paza care nu poate fi invinsa, (1 Petru 1:5) si la o enorma
bucurie!
I. Invierea Domnului Isus inseamna o lucrare terminata
Dupa ce Domnul a implinit totul, absolut totul, a fost pus in
mormant. Dar Dumnezeu L-a inviat! Lucrarea Lui era terminata si
invierea ne arata ca Marele Preot a adus jertfa si nu putea sa
ramana in locul jertfirii, ci a iesit afara din mormant.
II. Invierea este semnul distrugerii celui ce are puterea mortii,
adica semnul unui triumf glorios Evrei 2:14; Efes. 4:8. Prin
moartea Lui a nimicit pe cel ce detinea puterea mortii, adica
pe diavolul. L-a facut de ocara in fata cerului si al pamantului.
Isus a biruit! El a calcat cu moartea pe moarte si a luat robia
roaba! Sclavia noastra a fost facuta sclava Lui. A capturat robia
si pe noi ne-a facut liberi! Ne-a dat daruri! Ne-a imbogatit in
toate privintele!
III. Siguranta invierii noastre
Textul nostru confirma invierea noastra. Analogia lui Pavel este
perfecta. Toti murim prin reprezentantul nostru din Eden. Dar
toti vom invia prin reprezentantul nostru de pe Golgota!
IV. Certitudinea Judecatii viitoare Fapte 17:31
Filozofilor din Grecia antica si scepticilor din veacul nostru
post-modern, Pavel le-a spus ca judecata viitoare este certa prin
faptul ca l-a inviat pe Isus din morti!
V. Invierea Lui ne garanteaza prezenta Lui in incercarile noastre.
Invierea ne da bucurii in incercare. Invierea a dat scop incercarilor
noastre. Invierea a facut posibil ca sa primim lauda, slava si
cinste la aratarea Domnului Isus!
VI. Invierea ne cheama la o viata de sfintenie.
Mintea trebuie pusa in garda tot timpul. Nu trebuie sa adormim
niciodata pe calea vietii, ci treji in tot timpul sa refuzam tararea
in pofte si sa cautam o sfintenie ca a Lui!
Femeile care s-au dus la mormant, s-au comportat relativ normal
in fata mortii. Au facut cumparaturile necesare imbalsamarii.
Au asteptat sa treaca Sabatul pentru ca nu era posibil altfel.
De ce au vrut sa il imbalsameze? Asa era normal cand ingroparea
se facea in graba. Asa ar fi facut oricine. In ziua dintai, dis-de-dimineata
femeile s-au dus la mormant. Nu au amanat, ci cum au avut posibilitatea,
s-au dus. Totul a fost normal. El era important! Acest lucru trebuia
rezolvat imediat. Asa am fi facut toti. In conditiile date, comportamentul
lor a fost destul de normal, prioritatea nr. 1 era El, conditia
Lui cerea imediata atentie.
Femeile s-au comportat normal in fata situatilor grele. In situatii
imposibile se intrebau cum isi vor implini misiunea. Discutia
lor a fost absolut normala. Nu facem toti la fel? Nu discutam
intre noi cand nu stim cum sa rezolvam o problema? Ele nu ar fi
avut nici o sansa cu piatra despre care Marcu spune ca era foarte
mare. Cu toata discutia si intrebarile lor, problema lor trebuia
rezolvata dincolo de normal. Normalul lor trebuia depasit de anormal,
de supranatural. Numai ca anormalul le-a uimit si le-a infricosat.
Piatra era data la o parte! In mormant, in loc de Isus, era un
tinerel imbracat intr-un vesmant alb. Din nou anormal. Ele cautau
un trup rece, in nevoie de imbalsamare, dar au vazut un tinerel.
Tinerelul era de fapt un inger si prezenta ingerilor nu esra normala,
ci facea parte din neobisnuit. Reactia lor a fost normala, s-au
speriat, s-au uimit si au fost socate. Ingerul le-a spus sa nu
se sperie. El stia pe cine cautau ele. Ele cautau pe Isus din
Nazaret, pe Cel ce-a fost rastignit si ingropat. Dar ingerul le-a
spus: "Nu este aici! Aici este doar locul unde a fost pus!
Duceti-va de spuneti ucenicilor Lui si Lui Petru ca merge inaintea
voastra in Galilea, acolo Il veti vedea , cum v-a spus."
Din partea ingerului lucrurile par asa de normale. De fapt Domnul
Isus a vrut sa fie asa. El le-a spus ca va muri si va invia, dar
femeile nu au crezut si nici ucenicii nu au crezut. Toate tainele
ce El le-a explicat, ei nu le-au priceput, dar dupa inviere au
inteles! Ele au iesit din mormant si au luat-o la fuga pentru
ca erau cuprinse de cutremur si de spaima, de uimire, de mirare.
Initial nu au spus nimic de frica, dar dupa ce le-a trecut frica,
ele au devenit primele martore ale invierii Domnului Isus!
In Evanghelia sfantului Ioan, la capitolul 10 cu versetul 10
gasim cuvintele Domnului Isus : "Eu am venit ca oile mele
sa aibe viata, si s-o aibe din belsug." Apoi El continua,
"Eu sunt Pastorul Cel bun, Pastorul Cel Bun isi da viata
pentru oi" ca sa le poata da viata vesnica. Viata noastra
l-a costat pe El moartea. Aici se arata dragostea nemarginita
a Lui Dumnezeu pentru neamul omenesc. Cand acoperiti de moarte
eram, El a trimis pe Fiul Sau in lume ca sa moara, ca astfel oamenii
sa poata avea viata vesnica. Justitia divina, dreptatea Lui Dumnezeu
nu ingaduia ca omul pacatos sa primeasca inapoi dreptul la viata
vesnica, de aceea a fost necesara intruparea Domnului Isus ca
noi sa putem primi viata vesnica! Toti oamenii doresc vesnicia,
deoarece in noi exista o parte din Dumnezeu, noi nu suntem numai
pamant, ci avem un suflet care a venit din Dumnezeu si acest suflet
doreste dupa Dumnezeu. Desi multi incearca sa multumeasca sufletul
lor cu lucruri de pe pamant, sufletul nu se multumeste decat cu
sau in Dumnezeu! Sufletul poetului roman dorea nemurirea, sufletul
plugarului dorea la fel. Cel din palat sau din coliba, cel mare
si cel mic doreste vesnicia. Dumnezeu este vesnic si doar El poate
da viata vesnica, dar pacatul l-a oprit sa dea oamenilor viata
vesnica. Dar slava Lui Dumnezeu, ca Domnul Isus a rezolvat aceasta
problema. Pastorul Cel Bun a venit si in trupul Lui a platit vina
pacatului meu si-al tau ca noi sa avem viata vesnica. Posibilitatea
s-a creat. Cine poate beneficia? Domnul Isus spune "ca oricine
crede in El o sa aiba viata vesnica" Cine crede si se boteaza
va fi mantuit, cine nu va fi osandit. El s-a intrupat ca sa poata
muri si a murit!
Dar prin moartea Lui noi am intrat in sfera posibilului si astfel
vom avea din nou drept la pomul vietii! Ceea ce Adam dintai a
pierdut, al doilea Adam (ultimul Adam, Adamul ideal, Omul Desavarsit)
care a fost Dumnezeu si om, El a deschis calea spre Pomul vietii.
Va chem, prieteni si frati romani, la Acest Bun Pastor, veniti
cu poverile si intristarile voastre si El va va da odihna sufletelor
voastre. Incredeti-va in El si El va va da viata din belsug, viata
vesnica care nu este doar de durata, ci si de calitate, calitatea
care El o defineste ca viata din belsug!
Fara intrupare nu era moarte, iar fara moarte nu era rascumparare,
iar fara rascumparare nu era viata vesncia. Dar slava Lui, El
s-a intrupat, a venit intr-un loc mic si sarac, ca toti sa putem
veni la El. Veniti si cu deplina credinta sa ne intoarcem la El,
cu adanca pocainta de pacate si sa alergam la Pastorul sufletelor
noastre, Cel ce-a inviat si care va avea mila, ne va ierta si
ne va da viata din belsug.