|
Romanian Baptists of America | Identitate
crestina in istorie | Pastori
si lucratori baptisti |
Structuri in bisericile baptiste romane
din diaspora
Ironia face ca rezumarea tuturor tiparelor existente acum in
bisericile baptiste locale sa duca tot la trei feluri tipice:
cu un pastor apostolic, cu un comitet de presbiteri si cu democratia
congregationalista.
Acum 15 ani, discutand situatiile din bisericile baptiste romane
din Statele Unite cu fratele Ton Iosif, dinsul a spus la un moment
dat: "Prefer dictatura unui om neprihanit, nu democratia
haotica din adunarile predispuse perpetuu la cearta si fragmentare."
Afirmatia aceasta m-a urmarit multi ani de zile si m-a facut sa
caut sa inteleg ce se intimpla cu bisericile romane din diaspora.
Am aflat astfel ca, intuitiv, bisericile tind sa adopte structuri
care li se potrivesc in functie de maturitatea membrilor si de
componenta adunarii. Am mai aflat ca, in viata practica, cele
trei tipare istorice sunt la fel de recomandabile si ca ele se
potrivesc de minune cu trei stari de lucruri specifice:
> Tiparul episcopalian exista si se recomanda acolo
unde exista un singur lucrator-plantator de biserica (un fel de
Timotei sau Tit) in mijlocul unei adunari neexperimentate si nemature
(dar si in circumstanta unei biserici in care exista o mare diferenta
de maturitate spirituala intre pastor si membrii).
> Tiparul presbiterian exista si se recomanda acolo
unde exista un nucleu de barbati maturi spiritual care pot guverna
intr-o situatie cvasi-ideala.
> Tiparul congregationalist exista acolo unde nu exista
un adevarat lider sau acolo unde oamenii au suficienta maturitate
sociala si personala ca sa nu traga spre “democratia haotica”
(de preferat: tipul anglo saxon sau nordic) si se recomanda acolo
unde nu exista un lider spiritual, ci doar unul carnal (gen Diotref)
care (daca nu poate fi inlocuit cu un altul de gen "Dimitrie)
trebuie inlaturat sau anihilat.
Am mai observat ca experienta sociala si fundalul politic impune
o "obisnuinta" cu un anumit sistem de organizare. Este
evident ca oricare adunare baptista romana sufera inca din cauza
"mostenirii comuniste" ( da, a trebuit sa spun chiar
asa "comuniste"). In multe locuri, biserica baptista
romana imita inca etica si mecanismul social-comunist. Pastorul
este doar un fel de presedinte sau de secretar general, conducatorii
spirituali sunt numiti chiar "membrii in comitet" (imitarea
cu "comitet de partid"), dar sunt tratati doar ca niste
"reprezentanti ai maselor populare." Bineinteles ca
"adunarea generala" a tuturor membrilor are libertatea
sa-i analizeze periodic si, pe principiul criticii si autocriticii
cetatenesti, chiar sa-i schimbe. Ideia principala este ca poporul
este conducatorul si beneficiarul suprem. Pot sa spun ca, dintre
toate constatarile observatiilor mele, aceasta asemanare cu structurile
organizatorii comuniste m-a socat si m-a scandalizat cel mai mult.
Cred ca nu mai este necesar sa adaug ca ea a fost si cea care
... m-a durut cel mai mult.
|
| 
| 
|