|Acceseaza
site-ul bisericii | Chat
| Forum
| Felicitari
|
Radio | Articole/Eseuri
| Contact
|
Biserica Baptista CETATEA Alba Iulia
Cladirea
noua a bisericii noastre a inceput sa rasara in Primavara anului
1992. Ea este expresia acelei descatusari si a acelui entuziasm
de care au fost cuprinse Bisericile imediat dupa caderea regimului
comunist. Inca inainte de acest eveniment, Biserica noastra se
confrunta cu o acuta nevoie de locuri in sala veche, atat pentru
membrii ei, cat si pentru vizitatorii care erau din ce in ce mai
multi. In cei 10 ani de la Revolutie, numarul membrilor Bisericii
aproape sa dublat atingand cifra de 860 fara a include cei peste
400 de copii si tineri care frecventeaza adunarile noastre. Dupa
cum este stiut, cineva poate deveni membru al unei Biserici Baptiste
numai la maturitate si numai cand voluntar alege sa-L urmeze pe
Mantuitorul. Apoi el pecetluieste hotararea sa printr-o marturie
publica in apa botezului. De-a lungul anilor, datornici,
bogati sau saraci, invatati sau mai putin invatati, s-au plecat
la picioarele Domnului Isus, cerandu-I iertare. Toti acesti credinciosi
ai bisericii au conlucrat la zidirea acestui nou lacas atat pentru
ei cat si pentru cei care vor veni la pocainta in viitor.
Dumnezeu s-a folosit intotdeauna de oameni si imprejurari pentru
a-si duce mai departe planul Sau in istorie. Construirea acestui
edificiu bisericesc in Alba Iulia este doar o mica secventa din
Marele Sau plan. Dumnezeu nu numai ca se foloseste de imprejurari,
ci El este Creatorul imprejurarilor favorabile pentru Biserica
Sa. Asa dupa cum afirma profetul Daniel in cartea sa, El este
suveran in istorie: El schimba vremurile si imprejurarile;
El rastoarna si pune pe imparati;
(Daniel 2:21) Noi,
romanii, inrobiti timp de jumatate de secol de regimul comunist,
am afirmat public in Decembrie 1989 ca Dumnezeu a produs rasturnarea
lui Ceausescu chiar daca, pentru realizarea acestui lucru, El
s-a folosit de oameni. Daca unii au uitat sau au incetat sa mai
creada acest fapt, noi continuam sa-l afirmam cu tarie. Noile
autoritati aparute dupa Revolutie, constiente de prigoana si privatiunile
la care au fost supuse in trecut Bisericile, indiferent de confesiune,
au pornit actiuni reparatorii fata de acestea. Una dintre ele
a fost o hotarare a Guvernului Romaniei care prevedea atribuirea
de catre autoritatile locale, cultelor religioase, a unor terenuri
pentru construirea de lacasuri de cult. Hotararea prevedea ca
aceste terenuri sa fie localizate in zone centrale ale localitatilor
respective. Dispunand de un asemenea drept, Biserica noastra aflata
in mare nevoie de spatiu, a solicitat in scris autoritatilor locale
atribuirea unui teren pentru constructie. Intr-o prima faza s-a
cautat un teren adecvat din mai multele oferte pe care autoritatile
locale le aveau la dispozitie. Echipa formata din fratii Nelu
Muntean si Marginean Nicolae, la care s-a alaturat domnul arhitect
Barbieri Marius, ca reprezentant al Primariei, au cutreierat orasul
vizitand diferitele spatii disponibile. Privirile celor doi frati
si a celorlalti factori decizionali ai Bisericii s-au oprit asupra
terenului pe care actualmente se afla cladirea. S-au continuat
demersurile pentru a obtine terenul de pe strada Avantului (in
prezent se numeste strada Dr. Ioan Ratiu). La ora aceea insa mai
erau si alti solicitanti care doreau o alta destinatie terenului.
Intr-o asemenea situatie cuvant greu au avut vecinii terenului.
Cei doi frati mai sus amintiti au facut un demers prin care vecinii
si-au exprimat in scris preferinta pentru un lacas de cult in
detrimentul celeilalte optiuni. Dorim si cu aceasta ocazie sa
multumim mult tuturor vecinilor care ne-au sprijinit. Cu aceste
date noi si nu fara dispute la nivelul factorilor decizionali
s-a ajuns ca, dupa mai multe sedinte, sa se atribuie Bisericii
noastre terenul disputat. Intr-o prima faza terenul ne-a fost
dat in chirie. Ulterior a fost atribuit cu titlu de proprietate.
Prima si marea batalie fusese castigata. Era in anul 1991 luna
Mai. Dorim sa multumim tuturor factorilor decizionali implicati
pentru sprijinul acordat in obtinerea terenului. La scurt timp
terenul a fost imprejmuit. Totusi, constructia nu a inceput decat
dupa mai bine de un an, din doua motive. Primul era faptul ca
Biserica se afla implicata in construirea unor sali aferente la
vechea cladire de pe strada Doinei. Aceste sali ne-au ajutat mult
in desfasurarea activitatilor pe perioada celor sapte ani cat
a durat noua constructie. Al doilea motiv, care a intarziat demararea
lucrarilor, au fost surprizele pe care ni le-a oferit terenul.
Acesta era impanzit cu cabluri de inalta tensiune si tevi de canalizare
care trebuiau deviate. Desi devierile au ridicat destule dificultati,
totusi, cu ajutorul Domnului si acest factor descurajator a fost
depasit. Intre timp, conducerea bisericii a hotarat ca proiectul
noii cladiri sa fie intocmit de catre vecinul vechii cladiri,
domnul arhitect Voica Florin. Tot in aceasta perioada s-au facut
demersurile pentru obtinerea aprobarilor necesare si a autorizatiei
de constructie. Din nou multumim tuturor acelora care ne-au sprijinit.
Dumnezeu se foloseste de oameni simpli ca sa initieze si sa realizeze
lucruri marete. Cand a ales sa aduca la mantuire multi oameni,
Domnul Isus si-a ales ca apostoli oameni de rand. La fel a lucrat
Domnul si in demararea acestui proiect. Oamenii care au batut
cel mai mult la porti pentru obtinerea terenului si a celorlalte
aprobari au fost fratii Marginean Lae si Trif Timotei. Tot ei
au fost aceia care s-au implicat in organizarea santierului si
in prima faza a constructiei. De la faza turnarii talpilor si
pana la finalul constructiei, omul care a condus echipa de lucru,
a fost fratele Popa Onu. Lucrand zeci de ani pe santier si ajuns
la pensie, s-a pus la dispozitia acestei vaste lucrari pentru
toata perioada cat ea a durat. Nu putem sa trecem cu vederea aportul
deosebit al domnului Vintan Ioan, credincios ortodox, care pe
toata durata lucrarilor a dat dovada de harnicie, pricepere, seriozitate
si un calm deosebit. Totusi daca ar fi sa mentionam omul care
a slujit cel mai mult cauza noului edificiu ar trebui sa ne oprim
in dreptul fratelui Dragomir Ioan, unul dintre pastorii Bisericii.
L-am intrebat cum a ajuns sa se implice in lucrare si mi-a dat
un raspuns interesant: Pe nesimtite. Prima data a
lucrat pe excavator, pregatind groapa pentru demisol si stalpii
care aveau sa fie turnati, intrucat lucra la un trust de utilaje
si agregate. Nu banuia ca mai tarziu, datorita nevoii cat si priceperii
sale la desen, avea sa devina colaboratorul numarul unu al arhitectului.
Odata cu inaintarea lucrarilor, fratele Ionut, asa cum este cunoscut
in cercul nostru crestin, s-a implicat tot mai mult in coordonarea
lucrarii, fiind omul de care Dumnezeu s-a folosit cel mai mult.
Pentru toata protectia si tot ajutorul, lui Dumnezeu I se cuvine
gloria si multumirile. El sa-si reverse binecuvantarea peste acesti
frati scumpi.