In sec. XII i.H., indata dupa razboiul Troiei (circa 1200 i.H), populatiile indoeuropene italice (inrudite mai mult cu illyrii si cu grecii, decat cu tracii) s-au asezat in peninsula Italia ("tara boilor" - fiindca italicii erau crescatori de vite). Intre arienii italici erau si latinii, care s-au asezat in Latium, unde dupa legenda, ar fi gasit adapost si refugiatul troian Aeneas, stramos al intemeietorilor Romei. Incepe in Italia prima cultura a fierului, Villanova. Intre 750-650 i.H. au fost intemeiate asezari pe cele sapte coline ale Romei. Pe dealul Palatin - o asezare latina, pe dealul Quirinal o asezare sabina (quirit i sabin), pe dealul Capitoliu s-au construit temple si o fortareata comuna. Alte dealuri locuite au fost Aventin, Esquilin, Caelius, Viminal. Cetatea propriu-zisa a Romei a aparut abia pe la 650 i.H., prin unirea deplina a celor sapte asezari sub dominatia etrusca, atestata de numele Roma, derivat din numele gintei etrusce Rumlna. Epoca regala, cu cei sapte regi este complet legendara (753-509 i.H.). Intemeietorul legendar al Romei ar fi fost regele latin Romulus in 753 i.H., urmat de sabinul Numa Pompilius, de latinul Tullus Hostilius, de sabinul Ancus Martius iar in final de trei regi etrusci, unul dupa altul: Tarquinius cel Batran, Servius Tullius, Tarquinius Ingamfatul. Romanii vorbeau o limba italica - latina, insa erau un amestec de doua popoare italice: latinii si sabinii, cu o componenta asiatica etrusca, ilustrata de legenda stramosului asiatic Aeneas, print legendar troian. Etruscii (ei insisi influentati de civilizatia greaca) au influentat profund civilizatia romana. Grecii, la randul lor, au influentat direct civilizatia romana, in asemenea masura, incat cultura greco-romana reprezinta, de fapt, faza cea mai dezvoltata a culturii elenistice.

Republica romana (509-31 i.H.) a cucerit in sec. V-I i.H. Italia, tarile din bazinul apusean al Marii Mediterane (in urma razboaielor punice contra coloniei feniciene Cartagina, din Africa de nord), precum si tarile elenistice din rasarit. Pe plan intern, Republica a fost framantata de lupte social-politice, intre patricieni si plebei (sec. V-III i.H.), intre optimati si populari (sec. II-I i.H.), de rascoalele sclavilor (sec. II-I i.H.), de razboaiele civile (sec. I i.H.). O noua ordine de tip monarhic imperial a fost prefigurata de dictatura lui Caesar (46-44 i.H.) al carui nume a capatat apoi sensul de imparat. Republica a fost inlocuita de monarhie in timpul lui Octavian Augustus (31 i.H. - 14 d.H.), care domnea cand s-a nascut Isus Hristos. Imperiul roman timpuriu (31 i.H. - 28 d.H.) sau principatul (o monarhie cu aspecte republicane) atinge maxima dezvoltare in sec. I-II d.H. sub dinastiile:
- Iulia Claudia (Augustus, Tiberius, Caligula, Claudius, Nero) intre
31 i.H. - 68 d.H.;
- Flavia (Vespasian, Titus, Dominitian), intre 69-96 d.H.;
- Antonina (Nerva, Traian, Hadrian, Antonius Pius, Marcus Aurelius,
Commodus), intre 96-192 d.H.
- Severa (Septimius Severus, Caracalla, Severus Alexander), intre 193-235.

Criza principatului in sec. III d.H. corespunde cu inceputul marilor migratii care au dus la caderea Romei si cu anarhia militara din timpul imparatilor-soldati (235-284). Aurelian (270-275), care a retras stapanirea romana din Dacia, incearca o reforma politica si religioasa, realizata de urmasul sau Diocletian (284-305), care a intemeiat dominatul (o monarhie fatisa care diviniza total pe imparat).

Imperiul roman tarziu sau dominatul (284-629) trece la crestinism in timpul lui Constantin I (305-337). Pe locul vechiului oras grec Bizant este zidita in 330 noua capitala Constantinopol de unde vine si numele de imperiul bizantin (nume livresc, folosit numai de istoricii tarzii). Dupa unii istorici moderni, imperiul roman nu a pierit datorita unor cauze interne, ci a fost "asasinat" de migratori. Dupa istoricii francezi, evul mediu incepe in 395 d.H., cand imperiul este impartit in Imperiul Roman de Apus si Imperiul Roman de Rasarit. Imperiul Roman de Apus ia sfarsit in 476 d.H. (cand este impartit complet intre regii de neam german), data care marcheaza iarasi, dupa majoritatea istoricilor, sfarsitul istoriei antice si inceputul evului mediu.

Imperiul Roman de Rasarit se grecizeaza complet pana in anul 629, cand imparatul inlocuieste titlul latin de "dominus" cu titlul grec de "basileus" (rege). De la aceasta data "Vasilia Ton Romeon" (regatul romanilor, pe greceste) poarta pentru istoricii de azi numele exclusiv de imperiu bizantin. Imperiul de Rasarit a fost cucerit de turcii otomani 1453, data la care se termina evul mediu. Carol cel Mare, regele francilor a refacut in Apus "imperiul roman" pe care istoricii actuali il numesc "imperiul carolingian" (800-962). Acest imperiu a fost continuat de imperiul romano-german (962-1806), continuat la randul sau de imperiul Austriei, pana in 1918. Continuatoarea Imperiului bizantin s-a declarat Moscova, a treia Roma. Imperiul Roman, formeaza deci axa istoriei Europei din sec. I. i. H., pana in sec. XX. Este al patrulea mare imperiu din Daniel cap. 2 si 7. Civilizatia greco-romana sta la baza civilizatiei mondiale de azi. Imperiul Roman a creat conditiile obiective pentru raspandirea crestinismului in primele trei secole, desi a incercat sa-l starpeasca, deoarece credinta crestina contravenea fundamental culturii greco-romane. Cand Imperiul Roman s-a adaptat crestinismului, Biserica timpurie s-a adaptat si ea la imperiul roman, formulandu-si traditia bisericeasca nebiblica, pe baza mostenirii lui culturale. Biserica papala a continuat modelul Imperiului Roman in evul mediu si in epoca moderna. Biserica rasariteana s-a impartit in Biserici nationale, pentru care nu exista model biblic. Reforma protestanta s-a opus influentei spirituale greco-romane asupra crestinismului. Civilizatia de traditie crestina se termina in sec. XX, eliberand crestinismul de modelul spiritual greco-roman, care a fost prelut de filosofia umanista-actuala.