MISCAREA FRATEASCA DIN 1944 PANA IN 1989

Dupa caderea regimului lui Antonescu in 1944, a fost restaurat dreptul de a se aduna si de proprietate. In 1944, Cultul Crestin a fost inca odata recunoscut ca asociatie religioasa. In 1946, revista "Calea Credintei" a fost publicata oficial de Cult. De asemenea in 1948, Cultul este recunoscut oficial ca denominatiune, impreuna cu celelalte 13 culte. In 1948, comunisti au consolidat supravegherea tarii. Romania a devenit Republica. In timpul celor 40 de ani, regimul comunist, condus de ideologiea sa ateista, in mod sistematic a atacat religia. Poporul lui Dumnezeu a suferit persecutie, inchisoare iar uneori chiar moartea. Securitatea a folosit orice mijloc pentru a distruge Biserica. Uneori chiar membrii Biserici au colaborat ca informatori. Multi credinciosi au fost dati pe mana securitatii de chiar fratii lor. Mii de credinciosi au experimentat Gulagul Roman. Serviciile de inchinare puteau fi tinute doar in locuri aprobate de stat. Activitatile religioase erau interzise in alte locuri. Candidatii pentru botez trebuiau sa fie inregistrati la stat. Comunistii credeau ca noua generatie nu va urma credinta parintiilor, iar o credinta "materialista" va reduce influenta acestei credinte. Dar aceste actiuni au avut efectul opus. Datorita credintei si perseverentei credinciosilor, Adunarile cresteau numeric si calitativ.

In 1960-1961 Ministerul de Culte a decis sa reduca la jumatate numarul de Biserici. Din 668 de Adunari Fratesti in 1958 au ramas doar 360. Aceasta schimbare a creat multe dificultati pentru credinciosi.
Adunarile erau foarte aglomerate si era dificil pentru cei in varsta si pentru bolnavi sa participe. Multi dintre cei convertiti nu intelegeau ce s-a intamplat cu bisericile lor, au inceput sa se duca la alte Biserici sau sa cada de la credinta. In 1973, cativa lideri reprezentati ai C.C.dp. Ev. si C. Baptist au adresat o scrisoare deschisa presedintelui Ceausescu, in care cereau libertate religioasa pentru fiecare roman. Aceasta scrisoare a fost scrisa de Silviu Cioata, Pavel Niculescu, Dumitrescu Victor si pastorul baptist Iosif Ton, iar cu eforturi deosebite a fost trimisa la "Europa Libera" si difuzata in Romania. Rezultatul acestui gest a fost intesificarea persecutiei. In aceasta perioada a lipsit literatura crestina, in special Biblii, carti de cantari. Era interzisa tiparirea literaturii religioase, de aceea multi crestinii au riscat sa introduca in tara Biblii, cartii si tractate. Cei prinsi erau pedepsiti sever.

In 1984, un grup de 9 frati din Adunarile romane si germane, care au primit de la Viena un vapor cu Biblii, au fost arestati si condamnati la 5 ani inchisoare. In urma apelurilor internationale, in special datorita guvernului american, au fost eliberati dupa o perioada de 6-9 luni. Acesti frati au fost: Johann Holzmann, Mihai Klauss, Feder Horst, Wagner Klaus, Toader Ioan, Georgescu Constatin, Furnea Petre, Mircea Cioata and Silviu Cioata. Autorizatiile pentru constructie erau foarte greu de obtinut, de obicei dupa multi ani si dupa multe insistente. Desi, din punct de vedere constitutional aveau libertate sa se adune si sa-si practice credinta, presiunile de conformare la ideile seculare ale statului comunist erau foarte puternice. Activitatile Adunarilor erau foarte greu aprobate, programele pentru copii si tineri erau foarte limitate, iar copiii credinciosilor erau oprimati la examenele de admitere la liceu si universitate. In perioada comunista, in ciuda persecutiilor, Adunarile Fratesti au fost foarte imbarbatate de vizitele fratiilor din strainatate ca: Bill Grumbau, Tomas Moris, Mitchel Cargill (din Anglia), Fred Kelling (Scotia), Andrew Craig (Irlanda), Erst Schrupp si Willi Rapp (Germania), Jaques Blandenier si Marc Luthi (Elvetia).