RASPANDIREA MISCARII FRATESTI IN BUCOVINA, BASARABIA SI MOLDOVA 1918-1940
Dupa Primul Razboi Mondial, Romania a castigat Basarabia. In aceasta regiune erau multi romani, rusi si evrei. Cativa factori au condus la aparitia miscarii in aceasta zona. De ani de zile, distribuitori de Biblii semanau Cuvantul lui Dumnezeu in acest teritoriu. Prizonierii de razboi care s-au intors acasa au infiintat Biserici, ei cunoscandu-l pe Dumnezeu in lagarele rusesti,. Lucratorii agricoli au adus credinta evanghelica. Si misionarii au venit si au vestit Evangelia. Lucrarea misionara Frateasca s-a raspandit chiar si in comunitatea evreiasca din Chisinau si in toata Basarabia. In Chisinau, Misiunea Mildmay a evanghelizat multi evrei. Lucrarea avansa, iar in 1933 cand Francis Berney l-a insotit pe Paul Perret in vizita la Adunarea din Chisinau, s-au bucurat ca au gasit atat de multi credinciosi evrei, rusi si romani. In urmatorii ani, vestirea Evangheliei crestea, iar alte Biserici erau deschise in partea de nord a Basarabiei.
Din pacate in 1940, Basarabia si partea de nord-vest a Bucovinei au intrat sub autoritatea Rusiei, iar relatiile cu acestia credinciosi au fost intrerupte.

UNGURII
Miscarea Fratesca a castigat teren printre populatia ungara intre 1920-1924. Totul a inceput la Vulcan. 16 credinciosi, care s-au despartit de Biserica Refomata in 1922, au deschis o asociatie numita "Betania", in cadrul Bisericii Reformate. Bisericile Ortodoxe si reformate i-au persecutat pe "betanisti", pentru ca se intalneau in locuri secrete, uneori chiar noaptea. Dupa 1925, au stabilit contact cu congregatile din Ungaria. Pentru autoritati, acest lucru a fost inca un motiv pentru a-i persecuta. Ulterior, miscarea betaniana s-a raspandit printre credinciosii reformati din intreaga Transilvanie. Alta lucrare a inceput cu ungurii din Craiova (1923-1924). In 1930 o Adunare Ungara Crestina dupa Evanghelie a fost deschisa in Cluj, devenind un centru conferentiar crestin. Pana in 1930, centre crestine importante sunt puternice in orasele mari ale Romaniei: Bucuresti, Ploiesti, Brasov, Sibiu, Iasi si Chisinau. Evanghelia se raspandeste rapid.Evanghelistii, zelosi in a castiga suflete, vesteau Evanghelia. Cati primeau Cuvantul, atat de multi erau botezati.Se adunau in Biserici pentru rugaciune si studiu biblic.Cei care auzeau Cuvantul, il primeau si il impartaseau cu cei din familie si apoi celor din sat.Altii mergeau din sat in sat pentru a semana Cuvantul lui Dumnezeu. Conferintele regionale, binecuvantate de Dumnezeu, imbarbatau credinta fratilor si Evanghelia aducea multe roade. Misionarii si invatatorii crestini echipau evanghelisti si lucratori pentru continuarea lucrarii.Duhul Sfant lucra cu putere in vietile oamenilor.

PERSECUTIA
In perioada celor 2 razboaie, guvernul a supravegheat atent activitatea misionara, iar cativa evanghelisti au fost arestati, intemnitati si batuti. Desi statul se numea democratic, exclusivismul politic, national si religios a crescut in aceasta perioada. Grupurile evanghelice erau supuse discriminarii. Dupa multe insistente, Miscarea Frateasca a obtinut statutul de asociatie religioasa in 1939 pe baza deciziei privitoare la reglementarea autorizarii si functionarii adunarilor si asociatiilor religioase, publicata in Monitorul Oficial, nr. 161 din 15 Iulie 1939, ceea ce insemna ca erau acordate drepturi minime religioase. Totusi persecutiile erau frecvente printre crestini evanghelici din Romania.

"Crestinii dupa Scripturi"
Dupa Primul Razboi Mondial, a inceput o reforma in interiorul Bisericii Ortodoxe Romane. Tudor Popescu, un preot cu influenta din Biserica "Cuibul cu Barza" Bucuresti si Dumitru Cornilescu, care a tradus Biblia (traducerea folosita de Bisericile Evanghelice de azi) au promovat aceasta reforma. Datorita unei opozitii puternice, ei au fost nevoiti sa paraseasca Biserica Ortodoxa. Cei care i-au urmat au fost cunoscuti sub denumirea de "Crestini dupa Scripturi". Aveau invatatura Noului Testament si chiar practicau botezul celor mici. Treptat, situatia cultelor si a asociatiilor religioase din Romania s-a inrautatit.
Pentru a consolida statutul lor oficial "Crestinii dupa Scripturi" s-au unit cu Bisericile Fratesti in 1939. Cele doua grupe si-au pastrat automonia, conceptiile si particularitatile culturale, prin urmare unificarea nu a fost completa. Aceasta unire s-a mentinut 50 de ani pana in 1989, cand "Crestinii dupa Scripturi" s-au retras din "Crestinii dupa Evanghelie" si au inceput sa functioneze separat, avand denumirea de Biserica Evanghelica Romana.

AL DOILEA RAZBOI MONDIAL
Persecutii au fost si in timpul dictaturii militare a Maresalului Ion Antonescu. In 30 decembrie 1942, toate asociatiile religioase (considerate secte) au fost desfiintate. Bunurile, fondurile si arhivele au fost confiscate de stat. Bisericile au fost inchise. Unele au fost transformate in magazine, case si grajduri. Orice strangere a credinciosilor evanghelici era interzisa. In aceasta perioada multi credinciosi au fost persecutati. Unii au fost arestati doar pentru ca au dat o Biblie unui vecin sau pentru ca au primit in casa un credincios ca sa se roage impreuna. Altii erau batuti crunt si au stat multi ani in inchisoare. Aplicarea acestor legi era lasata in responsabilitatea autoritatiilor locale. Preotii ortodoxi au avut un rol important in "distrugerea" (termen care apare in documentele oficiale) comunitatiilor evanghelistice. Deoarece crestinii evanghelici refuzau sa renunte la credinta lor, multi dintre ei au fost incercati si condamnati de tribunalele militare la pedepse severe . Unii au fost trimisi pe frontul de lupta, iar altii au fost trimisi in inchisoare, unde au si murit.