Despartirea de marii lideri, Iulian Porumb
Ceea ce s-a intamplat in seara zilei de 2 aprilie
anul Domnului 2005, dincolo de faptul ca a intristat si pus pe
ganduri sute de milioane de crestini, catolici si nu numai –
a adus in inimile multor oameni profunda cercetare a Duhului Sfant.
Istoria este controlata de Dumnezeu – El fiind Acela care
ridica oameni chemandu-i sa-L slujeasca, ii echipeaza, le da putere
si-i insufleteste cu Duhul Sau cel Sfant.
Tot El are permanent sub puterea Sa momentul cand acesti slujitori
sunt retrasi de pe scena istoriei, dupa ce misiunea lor s-a incheiat.
In urma unui slujitor dedicat ramane totdeauna un gol, care pare
celor ramasi in urma foarte greu de umplut. Si cu cat omul care
a plecat a avut rezultate mai notabile in slujirea sa, cu atat
mai ireparabila se arata a fi pierderea. Ne amintim de ceea ce
spune Biblia despre ultimele zile ale imparatului David. Acesta
era batran, inaintat in varsta si avea probleme serioase de sanatate.
Era foarte greu pentru slujitorii sai sa-i mentina o temperatura
constanta a organismului. Toti cei din preajma imparatului erau
extrem de preocupati de grija mentinerii in viata a marelui lor
conducator. Nu mai stiau ce sa faca, fiindca realizau ce gol imens
va lasa eventuala disparitie a celui care fusese numit “omul
dupa inima lui Dumnezeu”.
Este normal sa ne intristam cand ne pleaca liderii. I-am inteles
deplin pe zecile de mii de pelerini adunati in reculegere si rugaciune
in Piata Sfantul Petru din Roma. Biserica Catolica si intreaga
lume crestina au pierdut un om cu adevarat valoros. Este remarcabil
faptul ca nu numai crestinii au fost conectati in direct, prin
televiziune, la evenimentul plecarii din lume a suveranului pontif,
ci si oamenii apartinatori ai unor alte religii. Practic, tot
mapamondul a putut sa fie martor framantarii extraordinare care
a cuprins toata lumea crestina – incepand de la Vatican si
pana la marginile planetei.
Si lucrul acesta nu poate fi trecut cu vederea... Dumnezeu a
dorit ca lucrurile sa se petreaca asa. El stie totdeauna ce este
mai bine pentru noi. S-a dus un slujitor al sau. Au ramas altii
care se cuvine sa traiasca si sa-L reprezinte pe Mantuitorul lor.
Vom invata si din aceasta imprejurare ca Dumnezeu ne tine in mana
Sa. Si, cum spune psalmistul, “Domnul este lumina si mintuirea
mea: de cine sa ma tem? Domnul este sprijinitorul vietii mele:
de cine sa-mi fie frica?” (Psalmul 26:9). Ceea ce conteaza
cel mai mult este ca Dumnezeu continua sa fie cu cei care-L cauta
si pe mai departe. El doreste si astazi ca oamenii sa vrea sa-L
cunoasca, sa-L urmeze pe calea cea dreapta si sa primeasca mantuirea
oferita in dar de Fiul Sau.
Iulian Porumb
|
| 
| 
|