Despre "riscul" facerii de bine,
Iulian Porumb
Intelepciunea
milenara a poporului roman a izvodit de-a lungul timpului o impresionanta
multime de cugetari, proverbe si zicatori- care mai de care mai
interesante si pline de miez. Un subiect vizat de foarte multe
ori in preocuparile artistice ale rapsozilor si barzilor din vechime
este facerea de bine. Daca parcurgi doar cateva dintre aceste
creatii iti dai seama ca tema in discutie nu este intru totul
in gratiile populare.
Dimpotriva, se pare ca oamenii si-au format de-lungul timpului
convingeri solide care par mai degraba a se ridica impotriva ideii
de a lupta pentru a face binele aproapelui tau. Bine, bine - veti
spune, cum ramane atunci cu coplesitorul numar al basmelor si
povestilor in care binele este invingator, chiar daca la sfarsit?
Pai, nu despre opere de imaginatie vorbesc eu aici, ci despre
zicerile care doresc a prinde experienta umana in chiar chintesenta
ei. Cu alte cuvinte, despre chestiuni practice doresc a sta de
vorba. Pana la urma, partea fierbinte a temei se refera la dificultatea
de a face binele. Daca lucrurile s-ar opri la cugetarile strabune,
ar mai fi cum ar mai fi. Dar daca esenta acestui mod de gandire
a strabatut timpurile pana la noi si ne influenteaza chiar si
astazi gandirea? E adevarat, sa faci binele a fost intotdeauna,
este si ramane una dintre cele mai complicate actiuni omenesti.
Sfantul
Apostol Pavel descrie in magistrala sa Epistola catre Romani aceasta
lupta in faimoasele cuvinte: '' Gasesc, deci, in mine legea aceasta:
cand vreau sa fac binele, raul este lipit de mine '' (Romani 7:21).
Se da o lupta teribila in noi, deseori. Firea pamanteasca se lupta
cu Duhul, diformitatile vechiului mod de gandire se lupta impotriva
Cuvantului lui Dumnezeu primit de mintea noastra. Comoditatea
se lupta cu indemnul dat de Domnul de a ne implica in toate bataliile
Sale. Si
nu o singura data victoria nu este de partea noastra. Pare mult
mai simplu sa nu doresti sa te implici deloc in lupta facerii
de bine. Sa stai nepasator, dorind rolul unui spectator. Sa te
scuzi spunand ca nu ai timpul necesar. Sa spui ca oricum nu ai
nevoie de complicatii. Oamenii nu sunt intotdeauna dispusi sau
chiar capabili sa inteleaga bunele intentii. Dimpotriva, te poti
trezi pus in situatia ca intentiile tale sa fie gresit intelese.
Sa fii privit cu neincredere. Cu ostilitate chiar.
Ce-i
de facut? Poti inclina steagul, acceptand tacit jocul lumii in
care traiesti, te poti -cum ar zice Sfantul Pavel- potrivi ''chipului
veacului acestuia'', sau poti alege o alta atitudine. Poti decide
ca -pentru tine, cel putin- e de ajuns sa traiesti un crestinism
comod, confortabil chiar… Sau poti alege implicarea ta totala
de partea Hristosului tau, indiferent de pret. Intr-o lume care
''zace in cel rau'' (1 Ioan 5:19), de ce sa ne miram ca suntem
impiedicati sa facem binele? Si de ce sa ne lasam biruiti de depresie
atunci cand constatam ca oamenii nu doar ca nu apreciaza binele
pe care dorim a li-l face, ci chiar resping orice incercare de
a fi ajutati? Lumea spirituala in care traim este extrem de complexa
si deseori zguduita de lupte violente intre bine si rau. Nu poti
fi doar un spectator impasibil al acestor confruntari. Isus Hristos
a fost foarte categoric cand a descris singurele optiuni ale omului
care traieste pe pamant: ''Cine nu este cu Mine, este impotriva
Mea, si cine nu strange cu Mine, risipeste'' (Matei 12:30). Nu
pare a fi foarte greu de inteles. Cand vorbea asa, Domnul nu exprima
pretentii absolutiste, ci exprima structura lumii spirituale -
asa cum este ea. Nu poti fi neutru in conflictul asta. Trebuie
sa alegi astazi implicarea ta totala, indiferent de pretul pe
care urmeaza sa-l platesti. Ramai neclintit de partea binelui.
Vor veni si suferinte? Binele sa nu se departeze de tine. Cum
spune si Apostolul Petru: ''Caci este mai bine, daca asa este
voia lui Dumnezeu, sa suferiti pentru ca faceti binele decat pentru
ca faceti raul!'' (1 Petru 3:17).
Iulian
Porumb
|
| 
| 
|