Fantasmele trecutului, Iulian Porumb
Ni se intampla tot felul
de lucruri interesante in viata. Unele sunt dorite si asteptate
de noi, altele nicidecum. Cu siguranta, multi oameni de pe pamant
ar avea de spus nu putine lucruri daca ar vrea sa-si faca bilantul
obiectiv al evenimentelor dintr-un an de zile. Nu reusim in tot
ce ne propunem. Unul din motivele de mare tristete este ca, uneori,
lucrurile in care reusim sunt mai putine decat cele in care dam
gres… De obicei, bilanturile se fac la sfarsit de an, nu la inceput.
Analizam obiectiv realizarile si esecurile si tragem concluziile
necesare. Sau macar incercam sa facem asta. Lucrurile bune, realizarile
si binecuvantarile ne bucura. Ne insenineaza fetele si ne ajuta
sa fim optimisti. Sa tot vina, sa se tot intample, ca noi le asteptam
si le dorim in orice moment. Doamne ajuta!
Dar ce sa facem cu lucrurile
mai putin bune? Ce loc sa hotaram pentru celelalte? Insuccese,
nerealizari, esecuri, neimpliniri… Ce-i de facut cu ele? Unde
sa le punem? Care ar trebui sa fie locul obiectiv al nedoritelor
intamplari din viata noastra? Este necesar un astfel de loc? Poate
ca, pentru unii dintre noi, este foarte simpla debarasarea de
tot ce inseamna fantasme ale trecutului. Le lasam in urma si gata.
Dar ce sa facem cu toti aceia care cred ca lucrurile astea ar
trebui rezolvate, inainte de a fi parasite? Cum ar trebui sa ne
raportam la toate lucrurile pe care am fi vrut sa nu le mai taram
cu noi in noul an, 2004?
In spatele nerealizarilor
si a infrangerilor de tot felul stau, de cele mai multe ori, probleme
mai profunde care vizeaza caracterul nostru, relatia cu Dumnezeu
- pur si simplu… De ce a ingaduit El toate lucrurile pe care nu
ni le-am fi dorit in anul care a trecut? Ar trebui, cumva, sa
invatam ceva din toate imprejurarile dificile prin care am trecut
in 2003? Sunt dificultatile vietii un fel de "extemporale"
pe care ni le da Dumnezeu, din cand in cand? Sfantul Apostol Pavel
ne asigura, in Epistola sa catre Romani (capitolul 8, versetul
28) ca "toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor
ce iubesc pe Dumnezeu, si anume, spre binele celor ce sint chemati
dupa planul Sau". Daca afirmatia aceasta este adevarata (si
crestinii cred cu totii ca asa este) inseamna ca ar trebui sa
ne preocupe mai mult felul - inspirat sau nu - in care gasim de
bine sa rezolvam micile sau marile probleme in care ne arunca
deseori "aventura" vietii.
Inseamna, poate, ca nu este
lipsit de importanta modul in care ne raportam la aceste "fantasme"
ale trecutului. Daca incercarile nu sunt decat modalitati divine
de testare a credintei si de formare a caracterului, inseamna
ca nu este lipsit de importanta felul in care iesim din ele. Am
pasit cu totii intr-un an nou. Ni-l dorim, asa cum este si normal,
mai bun, mai bine garnisit cu binecuvantari. Nimeni nu ar dori
sa repete greselile anului ce s-a scurs, si nici sa guste din
nou lucrurile amare din trecut. Dar imprejurarile aspre ale experientei
personale ne invata ca, neinsusite in mod corespunzator, lectiile
vietii ne sunt "predate" din nou.
"Examinatorul"
este foarte riguros si extrem de corect. Nu de alta, dar, fiind
Creatorul nostru, ne cunoaste cel mai bine cu putinta si stie
ca suntem inclinati sa repetam greselile care vin din lectiile
neinvatate.
Iulian Porumb
|
| 
| 
|