Inainte si dupa (II), Iulian Porumb
Fara doar si poate, Duhul Sfant al lui Dumnezeu
este responsabil de procesul schimbarii mintii noastre, atunci
cand dorim sa traim dupa voia lui Dumnezeu. Saptamana trecuta
am incercat sa prezentam cateva pasaje biblice din care reiese
foarte clar modul in care Dumnezeu opereaza asupra fapturii noastre.
Vedeam atunci ca Duhul Sfant se foloseste de mintea umana pentru
a genera schimbari profunde la nivelul intregii noastre fiinte.
Discutia noastra a pornit de la observatia ca, imediat dupa Invierea
Domnului Isus Hristos, ucenicii au cunoscut o remarcabila transformare
a modului lor de viata. Incepand cu faptul ca nu s-au mai ascuns
de compatriotii lor si mergand pana la aceea ca au pornit sa vesteasca
plini de curaj Invierea din morti a Invatatorului iubit, ucenicii
au demonstrat ca in felul lor de a percepe lumea si viata se petrecusera
schimbari importante.
Aceste schimbari sunt cel mai clar vizibile in
ziua Cinzecimii. Pentru ca acela este momentul in care Duhul Sfant
s-a pogorat din cer pentru a ramane pentru totdeauna cu Biserica
lui Isus Hristos. Dar ceea ce nu putem nicidecum trece cu vederea
este perioada de dinainte de Cinzecime, cele patruzeci de zile
in care Domnul S-a tot aratat ucenicilor Sai. Exista un element
care nu tine atat de mult de domeniul supranatural in relatarea
legata de cele patruzeci de zile de dupa Inviere. Insistam asupra
lui deoarece consideram ca are o importanta foarte mare. Doctorul
Luca, autorul cartii Faptele Apostolilor, scrie in capitolul 1,
versetul 3: “ Dupa patima Lui, li S-a infatisat viu, prin
multe dovezi, aratandu-li-Se deseori timp de patruzeci de zile,
si vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Imparatia lui
Dumnezeu”.
A existat un scop principal al aratarilor de dupa
Inviere. Pentru noi astazi, ca si pentru multele generatii de
crestini care au trait in cei peste 2000 de ani de istorie a Bisericii,,
poate parea foarte interesant sa incercam ce anume a discutat
– in detaliu – Domnul cu ucenicii Sai in cadrul aratarilor
Sale. Ce anume a discutat cu Petru atunci cand i s-a aratat doar
lui, singur (Luca 24:34)? Oricat de interesant ar parea raspunsul
la aceasta intrebare, sau la altele ca ea, curiozitatea noastra
va ramane nesatisfacuta. Biblia pastreaza tacere in legatura cu
astfel de intrebari. De altfel, nici nu este foarte important
pentru noi ce anume a discutat Domnul cu ei, in afara lucrurilor
deja consemnate in Biblie. Pentru ca – oricum – lucrurile
invatate pe parcursul aratarilor de dupa Inviere vor fi evidente
in tot ceea ce ucenicii vor spune si vor scrie mai tarziu. Un
singur lucru tinde a se impune ca fiind cel mai important. Si
anume acela ca tot ceea ce vorbeau ei avea legatura cu Imparatia
lui Dumnezeu.
Hristosul Inviat este Imparat in vecii vecilor.
El are in inima o mare dorinta – aceea de a apropia pe fiecare
om de aceasta Imparatie sfanta si binecuvantata. Motivul pentru
care El, odata inviat, nu i-a luat imediat pe ucenici in casa
Tatalui Sau este legat tocmai de faptul ca – in planurile
eterne ale Domnului – a fost prevazut inca de la inceput
ca mantuirea sa se adreseze tuturor oamenilor de pe pamant. Si
astazi multi oameni incearca sa raspunda la o dificila intrebare:
Cati oameni vor fi mantuiti? Raspunsul cel mai intelept este –
probabil – acela ca numai Dumnezeu stie… Ceea ce conteaza
pentru noi si trebuie sa nu uitam nicicand este faptul ca Domnul
Isus Hristos si-a dat viata pentru toti oamenii de pe pamant.
Este treaba fiecarui om sa aleaga in ce mod vrea sa raspunda la
aceasta oferta incredibila facuta de Dumnezeu – oferta mantuirii
prin har, prin credinta…
Menirea noastra, a celor care deja am aflat aceasta Veste Buna,
este sa le-o spunem si altora – care inca nu au stiu despre
ea. Pentru ca aceia care ajung sa-L cunoasca pe Domnul Isus Hristos
nu mai pot sa-si traiasca viata oricum, ci numai condusi de Duhul
Sfant si animati doar de interesele Imparatiei Lui.
Iulian Porumb
|
| 
| 
|