Biserica
din sec. I. d.H. este numita "Biserica apostolica" dar
acest nume este revendicat si de Biserica din perioada urmatoare.
Prin "Biserica Primara" ar trebui sa se inteleaga numai
Biserica primului secol dupa Hristos dar se foloseste acest termen
si pentru Biserica din primele cinci veacuri dupa Hristos. In
istoria gandirii crestine, sec. I d.H. poate fi numit "epoca
scrierii Noului Testament" (N.T.), chiar daca abia in sec.
IV d.H. a fost stabilita exact lista cartilor care fac parte din
N.T. (canonul N.T.). Istoria Bisericii din sec. I d.H. este dominata
de lupta dintre tendinta elenizanta si cea iudaizanta, avand ca
momente de referinta alegerea celor sapte diaconi (Fapte 6), conciliul
de la Ierusalim (Fapte 15) intemnitarea lui Pavel la Ierusalim
(Fapte 21:20-26) si altele. Fruntasul principal al tendintei iudaizante
a fost Iacov, fratele Domnului iar contributia gandirii iudaizante
la gandirea N.T. este cuprinsa in "Epistola lui Iacov".
Crestinii iudei din Palestina se numeau ei insisi ebionim adica
"saraci" (Luca 6:20, Iacov 2:5) iar iudeii necrestini
numeau pe crestini "nazarineni" (Fapte 24:5). Asa cum
se stie, neamurile au dat numele de crestini ucenicilor lui Hristos
la Antiohia (Fapte 11:26). Click
aici