Inapoi | | | | |

PAGINA | 1 | 2 | 3 |

01 ianuarie " Tara pe care o veti stapani este o tara cu munti si vai care se adapa din ploaia cerului, este o tara de care ingrijeste Domnul Dumnezeul Tau si asupra careia Domnul Dumnezeul tau are neincetat ochii de la inceputul pina la sfirsitul anului. " (Deuteronom 11:11-12) Astazi ne aflam in pragul necunoscutului... Cine stie cu ce anume ne vom confrunta in acest an ?! Ce noi experiente ne vor iesi in cale, ce nevoi vor mai aparea? In ciuda nesigurantei ce ne sta in fata, avem un mesaj care ne mingiie si ne inveseleste. Domnul este sursa noastra de aprovizionare. In El sint izvoare, fintini si riuri care nu pot fi oprite, nici secate. Celor care sint ingrijorati, Tatal ceresc le face o promisiune plina de indurare: daca El este Sursa noastra de indurari, indurarea nu ne va parasi niciodata... Nici o arsita sau seceta nu pot seca riul ale carei izvoare inveselesc cetatea lui Dumnezeu(Psalmul 46.4) Totusi tara pe care o vom lua in stapinire este o tara plina cu vai si cu munti. Nu este peste tot ses sau vale. Daca viata ar fi mereu linistita si regulata, plictisitorul banal ne-ar trage in jos. Avem nevoie de vai si de munti. Muntii colecteaza apa de ploaie pentru sute de vai roditoare. La fel este si cu noi! Greutatile pe care le întâmpinam pe munti ne conduc la tronul de har si aduc ploi de binecuvântare. Da, muntii, muntii reci si aparent neroditori ai vietii, de care ne miram si ne plângem, ei aduc ploile. Cati oameni n-au pierit în valea pustiului, îngropati sub nisipul lui auriu, oameni care ar fi trait bine pe munti? Si cati n-ar fi fost ucisi de frig, distrusi de vânt si devastati de roadele lor, daca n-ar fi fost muntii - impetuosi, abrupti, colturosi si atât de greu de urcat? Muntii lui Dumnezeu sunt o protectie binecuvântata pentru poporul Sau împotriva vrajmasilor lor! Nu putem anticipa greutatile si necazurile ce vor marca acest an... Trebuie insa sa credem din toata inima ca Tatal nostru ne va conduce El Insusi de mana. Va fi un An Nou bun ? Alaturi de El, cu siguranta ! El ne duce pe drumuri necunoscute; El ne duce în sus, desi pasim cu greu, Desi adesea lesinam sau sovaim pe cale, Desi furtuni si întuneric adesea acopera ziua; Totusi, când norii se duc, Stim ca El ne conduce mai departe. El ne conduce prin toti anii de îngrijorari; Dincolo de sperantele noastre desarte, de îndoieli si de temeri, El ne îndruma pasii prin încâlceala labirintului Plin de pierderi, de necazuri si de zile înnourate; Stim ca voia Lui se face; Si El ne conduce mai departe. Nicholaus Ludwig Zinzendorf

 

02 ianuarie "Odaile, cu cat erau mai sus, cu atat erau mai incapatoare, si te suiai la ele ocolind; caci te suiai imprejurul casei pe o scara serpuitoare. Astfel era mai mult loc, ca largime, in partea de sus a casei, si din catul de jos te suiai in catul de sus prin cel de la mijloc." (Ezechiel 41:7) Tot mai sus sa fie inaintarea ta: Pentru aceasta ma rog astazi; Tot mai sus pe parcursul anilor Si-a anotimpurilor care trec. Tot mai sus in acest an care vine, Calea ta este neumblata; Tot mai sus sa calatoresti mereu, Langa Salvatorul tau. Tot mai sus si cand vine necazul, Si incercarile iti frang inima; Tot mai sus ele sa-ti inalte sufletul, Ca sa umbli cu Hristos de o parte. Tot mai sus pana se va ivi ziua Si umbrele toate vor fugi; Tot mai sus pana te vei trezi in Cer, Si vei sta inaintea tronului. Nu ar trebui niciodata sa fim multumiti sa ne odihnim in ceturile vaii, cand piscul muntelui Tabor ne asteapta. Ce pura este roua de pe dealuri, ce proaspat este aerul de munte, ce bogata este hrana si bautura celor care locuiesc sus, ale caror ferestre privesc spre Noul Ierusalim! Multi sfinti se multumesc cu un trai ca al minerilor, care nu vad niciodata soarele. Fetele le sunt brazdate de lacrimi, cand ar fi putut sa fie unsi cu untdelemn ceresc. Sunt convins ca foarte multi credinciosi sufera intr-o temnita, cand ar putea sa se plimbe pe acoperisul unui palat, admirand peisajul luxuriant si Libanul. Treziti-va, credinciosi, din starea voastra umila! Indepartati de la voi lenea, apatia, indiferenta, sau orice impiedica dragostea voastra curata pentru Hristos. El sa va fie Izvorul, Centrul si Singurul care va inconjoara cu orice desfatare a sufletului. Refuzati sa mai fiti catusi de putin satisfacuti cu realizarile voastre limitate. Aspirati catre o viata mai inalta, mai nobila, mai implinita. Tot mai sus spre cer! Mai aproape de Dumnezeu! Charles H.Spurgeon Vreau sa escaladez ultima inaltime, Si sa prind o scanteie din stralucirea gloriei: Da, ma voi ruga mereu, pana voi gasi cerul, Doamne, du-ma pe o culme mai inalta! Foarte putini dintre noi traim viata la maxim. Zabovim in sesuri, pentru ca ne e frica sa escaladam muntii. Terenul prapastios si neregulat ne descurajeaza, asa ca ramanem in ceata vailor si nu descoperim niciodata misterul dealurilor. Nici nu stim ce pierdem din cauza auto-ingaduintei noastre, ce glorie ne-ar astepta daca am avea curajul sa urcam, si ce binecuvantari am gasi daca am escalada muntii lui Dumnezeu! J. R. M. Prea jos zidesc cei ce zidesc sub stele.