Inapoi | | | | |

 

TU POTI AVEA O INTELEPCIUNE AUTENTICA SI O PUTERE DUMNEZEIASCA „Iudeii, intr-adevar, cer minuni, si grecii cauta intelepciune; dar noi propovaduim pe Hristos cel rastignit, care pentru iudei este o pricina de poticnire, si pentru neamuri o nebunie; dar pentru cei chemati, fie iudei, fie greci, este puterea si intelepciunea lui Dumnezeu. Caci nebunia lui Dumnezeu este mai inteleapta decat oamenii; si slabiciunea lui Dumnezeu este mai tare decat oamenii“. (1 Corinteni 1:22-25) Nu voi uita niciodata acel meci de basket de la colegiu. Competitia era intensa. Fanii de fiecare parte incurajau echipele cu un vuiet asurzitor in timp ce pe teren cele doua scoli ale noastre se luptau inainte si inapoi, in sus si in jos. O echipa prelua conducerea numai pentru a o pierde cateva secunde mai tarziu in favoarea celeilalte. Intensitatea a crescut pana cand deodata unul din jucatorii nostri a prins mingea si, cu o izbucnire suprema de energie, a driblat multimea de jucatori, a patruns intr-un loc deschis prin actiunea lui rapida, si a executat un cos perfect. Apoi dintr-odata a inceput sa inteleaga ce facuse. Buimacit de uimire si neputand sa-si creada ochilor, s-a luat cu mainile de cap in timp ce exaltarea lui s-a transformat deodata in disperare. Mersese in directia gresita si marcase pentru echipa adversa. Unii dintre noi inca ii mai spunem cu afectiune „Lindberg, cel cu directia gresita“. Acum cativa ani, am luat-o pe fiica mea Janet, atunci in varsta de 11 ani, la o plimbare speciala ca sa vedem „Ruby e pe dig“. In incercarea mea de a gasi o intrare in parcare, am luat-o la dreapta pe una din strazile din peninsula Balboa, ca sa descopar ca o luasem in directia gresita. Trei masini veneau de dupa colt. Traficul s-a oprit la un tipat strident. Eu stateam acolo, incurcat, nestiind ce sa fac, in fata celor trei soferi si a pasagerilor lor care se holbau la mine cu niste fete care exprimau dispret amestecat cu iritare. Bill Lindberg si cu mine am avut doua lucruri in comun. Unul, amandoi am fost totalmente sinceri. Doi, amandoi am fost complet gresiti. Apostolul Pavel arata cu degetul biserica din Corint. El ii recunoaste ca frati si surori in Hristos, dar ii avertizeaza cu privire la faptul ca au ceva in comun cu Lindberg si cu mine. Erau totalmente sinceri, dar complet gresiti. S-au impartit in clici. Se certau. Erau plini de mandrie. Toate acestea veneau din hotararea lor de a fi supercrestini. Dar ei mergeau in directia gresita. Pavel ii indreapta pe ei si ne indreapta si pe noi printr-o confruntare deschisa. La inceputul misiunii mele, de cel putin doua sau trei ori pe saptamana, intrebam un om daca este sau nu crestin. Acum nu mai fac asta. Am descoperit ca daca intreb pur si simplu: „Sunteti crestin?“ raspunsul este destul de previzibil. Este un imediat: „Da! Dar ce credeai ca sunt? Evreu? Musulman? Ateu?“ Unii chiar spun: „Sigur, eu merg la biserica“. Sau unii spun: „Bineinteles ca sunt, desi nu merg foarte des la biserica. Stii, nu trebuie sa mergi la biserica ca sa te inchini lui Dumnezeu. De fapt, eu ma simt mai aproape de El pe plaja sau cand schiez decat la biserica“. Punctul fierbinte al mesajului meu de astazi, luat direct din epistola lui Pavel catre biserica din Corint, este ca intelepciunea omeneasca si intelepciunea divina autentica, la care avem de gand sa privim, sunt foarte diferite. De asemenea, puterea omeneasca si puterea divina sunt foarte diferite. Apostolul Pavel accentueaza si iar accentueaza ca intelepciunea autentica si puterea deplina se gasesc doar in crucea Domnului Isus Hristos.

 

I. Multi oameni nu pot intelege crucea Domnului Isus Hristos. Pavel o prezinta in aceasta secventa de comentarii. El scrie: „Fiindca propovaduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzarii; dar pentru noi, care suntem pe calea mantuirii, este puterea lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 1:18). El continua sa scrie: „... dar noi propovaduim pe Hristos cel rastignit, care pentru iudei este o pricina de poticnire, si pentru neamuri o nebunie; dar pentru cei chemati, fie iudei, fie greci, este puterea si intelepciunea lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 1:23-24). El mai scrie: „Caci n-am avut de gand sa stiu intre voi altceva decat pe Isus Hristos si pe El rastignit“ (1 Corinteni 2:2). De ce oare multi oameni nu pot intelege crucea Domnului Isus Hristos? De ce este o „pricina de poticnire“ pentru unii si „nebunie“ pentru altii? Deoarece crucea si tot ce reprezinta ea este in totala opozitie cu intelegerea noastra umana. Este un flagel care napastuieste continuu biserica Domnului Isus Hristos. Este flagelul predicarii elocvente. Este un flagel care se furiseaza treptat in intreaga biserica si in credinciosul individual. Undeva pe drumul vietii, tu si eu ne confruntam cu Evanghelia Domnului Isus Hristos in toata simplitatea ei. Inimile noastre sunt miscate spre pocainta si incredere in Mantuitorul. Tu devii un crestin, un adevarat urmas al Domnului Isus. Experienta ta poate fi o intalnire dramatica cu Hristosul inviat intr-o tabara, la un serviciu de evanghelizare, prin marturia personala a unui prieten, poate printr-o predicare facuta cu credinciosie. Tu initial incepi sa cresti in relatia ta cu Domnul Isus. Apoi timpul trece, si ajungi sa faci parte dintr-o comunitate crestina. Auzi pe alti credinciosi vorbind despre predicatori care le plac si predicatori care nu le plac. Personalitatea ta deosebita si nevoile tale pe care le observi te indreapta spre un anumit fel de biserica si de predicare. Asa cum cerul gurii unui copil devine receptiv la mai multe feluri sofisticate de mancare, tu poti deveni un cunoscator in ale predicarii, savurand expresiile exotice ale credintei. Noi incurajam aceasta la seminar. Dam premii pentru predicare absolventilor din ultimul an. Deseori premiul se da pe baza iscusintei verbale deosebite si a expresiilor creative ale predicatorului incepator. Acestia care nu sunt chiar atat de unici in exprimarea lor incep sa devina amabili, si ne apucam repede sa nascocim metode care sa aduca rasplatiri pentru noi. Fiecare comunitate crestina isi dezvolta eroi ai predicarii. Uneori alegerea este fundamentata. De cele mai multe ori rasplatirile merg la cei care au darul cuvantului, sunt extraordinar de antrenanti si pot captiva imaginatia marilor multimi prin stralucita lor elocventa. Multi din acesti predicatori sunt foarte sinceri si cei care-i urmeaza sunt foarte zelosi. Ceea ce rezulta este o situatie in zilele noastre foarte asemanatoare cu ceea ce se petrecea in Corint. Unii ajung sa pretinda ca-i apartin lui Pavel si altii lui Apolo, in timp ce altii pretind ca sunt urmasi ai lui Chifa. Si unii exclusivisti se ataseaza de o versiune oarecum narcisista a Domnului Isus Hristos. Noi, predicatorii am prins ideea. Pentru a avea adepti, am face bine sa fim unici. Am face bine sa predicam cu stil. Am face bine sa fim fascinanti, spunand istorioare captivante, presarand predica cu umor si anecdote care ii antreneaza pe oameni. Fa orice ca sa atragi adepti. Dezvolta-ti proprii ucenici. Foloseste toate acele abilitati teologice, intelectuale si retorice posibile ca sa-ti formezi adepti. Dar stai o clipa. Unul din cei mai mari lideri pe care i-a cunoscut vreodata biserica crestina fluiera la aceste premii pentru predicare si la aceasta dezvoltare a corpului electoral personal, spunand: „De fapt, Hristos m-a trimis nu sa botez, ci sa propovaduiesc Evanghelia: nu cu intelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos sa fie facuta zadarnica“ (1 Corinteni 1:17). Exista o excelenta si o eleganta si o elocventa a limbajului care fac ca Evanghelia sa-si piarda efectul asteptat. Este intelepciunea cuvintelor care are un impact distrugator asupra mesajului. Acopera cu zahar ceea ce este neplacut. Adevarul sfarseste prin a fi invaluit. De ce? Mintea omeneasca plina de mandrie se impotriveste realitatii spirituale. Cu cat suntem mai sofisticati cu atat mai putin vrem sa auzim despre nevoia noastra de ispasire pe care a facut-o Domnul Isus Hristos pe cruce in locul nostru. Idea rascumpa-rarii prin sange ne face nervosi. Am prefera sa fim implicati intr-o jertfire de sine. Aceasta ar fi putin mai acceptabila. Intelepciunea cuvintelor inlatura Evanghelia. Elocventa cuvintelor o infrumuseteaza, romantizand ce inseamna sa fii crestin. Unora dintre noi nu ne place franchetea afirmatiei ca „Dumnezeu era in Hristos, impacand lumea cu Sine, netinandu-le in socoteala pacatele lor“ (2 Corinteni 5:19). Hai sa dam la o parte orice lucru care ne ia ochii de la crucea Domnului Isus Hristos! Unele traduceri denatureaza adevaratul inteles al versetului 1 Corinteni 1:18. Ele il traduc cu: „Predicarea crucii este nebunie“. Cea mai exacta traducere este cea pe care o avem inaintea noastra aici in Noua Versiune Standard Revizuita, care zice: „Pentru ca mesajul despre cruce este nebunie pentru cei care pier, dar pentru noi care suntem mantuiti este puterea lui Dumnezeu“. Pavel nu scrie despre actul de a tine o predica duminica dimineata. Predicarea face parte din „mesajul despre cruce“, dar nu este tot mesajul acela. Adevarul este ca crucea Domnului Isus Hristos are propria ei elocventa. Ea se afirma singura. Aceia dintre noi care suntem predicatori trebuie sa fim atenti sa nu facem afirmatii atat de inflorite incat sa impodobim crucea cu ceva care scade din simplitatea ei si din puterea mesajului ei. Mesajul crucii este ca exista un Dumnezeu. Mesajul crucii este ca acest Dumnezeu l-a creat pe om dupa chipul Sau. Mesajul crucii este ca acest Dumnezeu doreste sa fie intr-o relatie personala cu noi. Mesajul crucii este ca acest Dumnezeu observa ca ceva nu este in regula. Mesajul crucii este ca Dumnezeu ne vede traind intr-o razvratire activa sau pasiva impotriva Lui. Mesajul crucii este ca acest Dumnezeu, care doreste atat de mult sa aiba o relatie intima cu noi, initiaza actul suprem al dragostei Sale menit sa distruga plata pacatului care este moartea. Mesajul crucii este ca Lui Ii place sa-Si arate indurarea. Mesajul crucii este ca El stie ca exista doar o singura cale prin care tu si eu putem fi mantuiti. Mesajul crucii este mesajul actului Sau desavarsit de ispasire, in care acest Dumnezeu devine Dumnezeul-Om Isus Hristos care ia asupra Sa pacatul tau si al meu cand este pironit pe acea cruce. Mesajul crucii este ca din punct de vedere fizic El moare. El inviaza literalmente dintre cei morti. Si, in puterea invierii Lui, El te invita sa vii la El. Mesajul crucii este ca El te invita sa-ti pui increderea si credinta personala in El, Mesia cel rastignit si inviat. Acest cuvant al crucii nu este ceva care poate fi inventat de ratiunea umana. Este un dar al revelatiei. Sunt unii care vor sa se ascunda in spatele asa-zisului lor panteism, crezand in niste forte supranaturale care tin toate lucrurile impreuna. Sunt altii care adopta un fel de deism, crezand ca s-ar putea sa existe un Dumnezeu acolo sus undeva, dar nu poti sa stii prea multe despre el sau ea. Poate ca ei nu neaga oficial existenta lui Dumnezeu, dar cu siguranta ei minimizeaza capacitatea cuiva de a avea o relatie personala cu Dumnezeu. Si astfel ajungem sa avem o religie a creatiei omenesti, o mantuire prin fapte, in care voi face tot ce pot ca sa traiesc cea mai buna viata pe care pot s-o traiesc astfel incat, daca intr-o zi se va intampla sa ajung fata-n fata cu un Dumnezeu personal, sa pot cel putin sa-I arat insemnele meritelor mele, si El va putea cu atat mai mult sa-mi spuna cat de minunat sunt eu. Nu! Crucea Domnului Isus Hristos este mesajul central al credintei crestine. Ce este acest cuvant in aplicatia lui practica pentru tine si pentru mine astazi? In primul rand, Dumnezeu doreste ca tu si cu mine sa ne smerim si sa depindem de El. Daca doar cei intelepti si destepti ai acestei lumi ar putea fi mantuiti, ar fi trist, nu-i asa? Omul mediu, precum si omul cel mai inteligent, precum si omul dezavantajat mental se califica pe baza lucrarii ispasitoare a lui Hristos. In al doilea rand, Dumnezeu doreste ca tu si cu mine sa murim fata de sinele nostru si fata de viata lumeasca. Mesajul crucii este nebunie pentru cei care nu cred. Dar pentru aceia dintre noi care suntem mantuiti este puterea lui Dumnezeu, pentru ca in fiecare zi noi suntem izbaviti de tendinta noastra spre o traire unidimensionala, lumeasca. Domnul Isus Si-a uluit ascultatorii cand a zis: „Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea in fiecare zi si sa Ma urmeze“ (Luca 9:23). In primul secol, crucea era departe de acel ornament frumos de aur care impodobeste multe gaturi contemporane. Era simbolul rastignirii. Pavel afirma ca este nebunie pentru cei care pier. Este literalmente o „idiotenie“ pentru cei care nu s-au increzut personal in Domnul Isus. Dar aceia dintre noi care ne-am increzut in Mantuitorul, suntem chemati sa murim zilnic. Daca ne-am gasi pe noi insine, ne-am pierde pe noi insine. Daca vrem sa fim primii, sfarsim prin a fi ultimii. Cei din urma vor fi cei dintai. Domnul Isus reorganizeaza in mod radical ordinea fruntasilor. Cand Dumnezeu vrea sa faca un lucru imposibil, El ia un om imposibil si-l zdrobeste si, prin acest proces, El face din tine si din mine oameni folositori in slujba Sa. Aceasta idee nu este prea populara, nu-i asa? Dar este un lucru esential pentru noi sa avem o intelepciune autentica si o putere deplina. De aceea ma asculti mai atent decat m-ai ascultat poate vreodata inainte. Nu pentru ca cuvintele mele sunt atat de elocvente. Ci pentru ca acest mesaj este esenta vietii crestine. In cateva momente vom sarbatori aceasta esenta, cand vom lua din painea care simbolizeaza trupul lui Hristos si vom bea din vinul care simbolizeaza sangele lui Hristos.

 

II. Ce vreau sa spun cu adevarat este ca Dumnezeu rastoarna cu susul in jos intelegerea noastra umana cu privire la intelepciune si putere. Cand apostolul Pavel Il citeaza pe Dumnezeu cand zice: „Voi prapadi intelepciunea celor intelepti, si voi nimici priceperea celor priceputi“ (1 Corinteni 1:19), El Se refera la Israelul Vechiului Testament din timpul lui Isaia. Poti citi despre aceasta in Isaia 29. Israel era impresurat de asirieni. Intelepciunea umana spunea: „Cere ajutor de la egipteni ca sa te aperi de Sanherib“. Dumnezeu mustra poporul pentru ca isi pune increderea in intelepciunea umana, facand afirmatii pioase de loialitate fata de El, dar in acelasi timp refuzand sa-L urmeze. Zidind pe acest adevar spiritual, Pavel ne reaminteste de zadarnicia intelepciunii umane cand este vorba de realitatea spirituala. El pune intrebarea: „Unde este inteleptul?“ (1 Corinteni 1:20). Suntem impresionati de filozofi. El pune intrebarea: „Unde este carturarul?“ Biserica din Corint avea crestini iudei care venerau stralucirea carturarilor care transcrisesera Scripturile si le studiasera cu atata credinciosie. El intreaba: „Unde este vorbaretul veacului acestuia?“ Corintenii iubeau iscusinta vorbirii retorice, inteligente, sofisticate. Pavel declara ca toata stralucirea filozofului intelept, tot geniul carturarului si toata iscusinta verbala a oratorului sfarsesc prin a fi nebunie inaintea intelepciunii lui Dumnezeu. El scrie: „Caci intrucat lumea, cu intelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu in intelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a gasit cu cale sa mantuiasca pe credinciosi prin nebunia propovaduirii crucii“ (1 Corinteni 1:21). Intelegi aceasta? Dumnezeu rastoarna cu susul in jos intelegerea noastra umana cu privire la intelepciune si putere. Intelepciunea umana nu poate aduce mantuirea. E nevoie de o intelepciune dumnezeiasca autentica. Puterea umana sub forma sprijinului egiptean nu ne poate apara de asirieni. E nevoie de puterea deplina a lui Dumnezeu. Dumnezeu lucreaza altfel. Fiecare din noi este culturalizat sa astepte ceva deosebit de la Dumnezeu. Mesajul crucii nu este un cuvant popular pentru americanii secolului douazeci si unu. Ne pregatim pentru putere. Avem formule pentru succes. Vrem o Evanghelie care sa ne faca bogati, straluciti, frumosi si puternici. Nu ne deosebim prea mult de oamenii din vremea lui Pavel. Pavel afirma ca „iudeii cer minuni“. Era incredibil pentru ei ca Unul care-Si sfarsise viata pe o cruce putea fi Mesia. Chiar cu Isaia 53 ca pasaj familiar din Scriptura, iudeul nu-si poate inchipui un Mesia suferind. Crucea a fost si continua sa fie o piedica pentru iudei. Iudeii cautau semne. Iudeii aveau un fel al lor de a merge dupa falsi mesia. La numai cativa ani dupa moartea, invierea si inaltarea Domnului Isus, in anul 45 d.H., a aparut un om pe nume Teuda. El a convins mii de iudei sa-si abandoneze casele si sa-l urmeze pe el pana la raul Iordan, promitandu-le ca, la cuvantul lui, Iordanul se va despica si el ii va trece dincolo pe uscat. In anul 54 d.H., un om din Egipt a venit la Ierusalim, pretinzand ca este profet. El a convins 30.000 de oameni sa-l urmeze pana la Muntele Maslinilor, promitandu-le ca, la cuvantul lui de porunca, zidurile Ierusalimului se vor prabusi. Cat de diferiti erau acestia de Domnul Isus. Domnul Isus era bland si smerit. El a evitat in mod deliberat spectacolul. El a fost „slujitorul care suferea“. El Si-a sfarsit viata pe o cruce si i-a indemnat pe urmasii Sai sa-si ia crucea si sa-L urmeze. Pavel afirma ca „grecii cauta intelepciune“. Pentru greci acest mesaj al crucii era nebunie. Ei nu se puteau raporta la un Dumnezeu care avea sentimente de o natura personala. Un Dumnezeu care sufera era pentru greci o contradictie in termeni. Chiar ideea incarnarii, Dumnezeu devenind om, n-avea sens. Aceasta L-ar face pe Dumnezeu urat, rau si nefericit. Dumnezeu trebuie sa fie mai presus de toate acestea. Ei nu-si puteau imagina un Dumnezeu care S-ar murdari pe maini. In ultima instanta, grecii cautau intelepciune. Ei cautau ceva pur intelectual. In cele din urma, intelepciunea ajunsese sa se identifice cu mintea isteata, cu limba iscusita, cu retorica persuasiva, cu abilitatea de a lupta in dezbateri pana la sfarsit si a invinge. Grecii erau intoxicati cu cuvinte neobisnuite. Predicatorul crestin cu mesajul lui simplu si direct parea un om crud si necultivat, de care se putea rade, care putea fi ridiculizat mai degraba decat sa fie ascultat si respectat. Acum lasati-ma sa clarific un punct. Pavel nu desfiinteaza invatamantul. Crestinismul nu este anti-intelectual. Din nefericire, unii crestini au denaturat aceasta invatatura, suferind de religia lui „nu stiu nimic“. Dumnezeu ti-a dat o minte. Nu trebuie sa-ti arunci creierul la gunoi ca sa devii crestin. Multumesc lui Dumnezeu pentru oamenii de stiinta, filozofii si istoricii straluciti. Ascuteti darurile intelectuale pe care Dumnezeu ti le-a dat, citeste-i pe marii clasici, insuseste-ti cea mai buna gandire logica a filozofiei umane. Fii profund dedicat adevarului intelectual. Dar tine seama ca oricat intelectualism lumesc ai avea acesta nu te va duce la mantuire si la o relatie personala cu Dumnezeu. Unii oameni straluciti sunt ofensati de crucea Domnului Isus Hristos. Ei vad sangele ispasirii ca un concept primitiv, barbar. Ei sunt prea sofisticati pentru aceasta. Asa ca isi fac o religie a lor proprie, religia umanismului etic, refuzand sa primeasca fara plata harul nemeritat al Domnului nostru Isus Hristos. Asta-i prea simplu. In acelasi timp, unii oameni straluciti vin la credinta simpla in Domnul Isus Hristos. Ei isi dau seama de limitele intelepciunii umane. Ei primesc darul de har al lui Dumnezeu. Ei experimenteaza intelepciunea Lui autentica si puterea Lui deplina, absoluta. Ei descopera, asa cum putem si noi, ca moartea Domnului Isus Hristos le da dreptul sa faca parte din familia lui Dumnezeu. Ei descopera, asa cum putem si noi, ca moartea lor zilnica fata de lume, fata de pacat, ii ajuta sa creasca ca membrii ai familiei lui Dumnezeu. Nu exista alta cale decat increderea simpla in Domnul Isus Hristos si in Cuvantul Sau. Observati cum ne indreapta Pavel spre cine este Domnul Isus Hristos. El scrie: „Si voi, prin El, sunteti in Hristos Isus. El a fost facut de Dumnezeu pentru noi intelepciune, neprihanire, sfintire si rascumparare, pentru ca, dupa cum este scris: «Cine se lauda, sa se laude in Domnul»“ (1 Corinteni 1:30-31). Vezi, Pavel ne indeamna pe tine si pe mine impreuna cu toti credinciosii din Corint sa nu ne laudam cu intelepciunea noastra intelectuala, in clica sau fratietatea de care apartinem. De fapt, daca vrem sa ne laudam, sa ne laudam in Domnul. In acest punct, el citeaza din Vechiul Testament, din cartea lui Ieremia. Te indemn sa cauti acest pasaj. Subliniaza-l in Biblia ta personala. De fapt, poate vrei sa-l ai printat si inramat pentru peretele din camera ta de studiu. Este Ieremia 9:23-24. Asa vorbeste Domnul: „Inteleptul sa nu se laude cu intelepciunea lui, cel tare sa nu se laude cu taria lui, bogatul sa nu se laude cu bogatia lui. Ci cel ce se lauda sa se laude ca are pricepere si ca Ma cunoaste, ca stie ca Eu sunt Domnul, care fac mila, judecata si dreptate pe pamant! Caci in acestea gasesc placere Eu“, zice Domnul. Exista vreo afirmatie mai potrivita din partea lui Dumnezeu destinata pentru aceia dintre noi care traim in secolul XXI?

 

III. Pavel incheie aceasta parte semnificativa a argumentarii lui intr-un mod foarte practic. In primul rand, el ne indeamna sa luam in considerare cine formeaza biserica Domnului Isus Hristos. El scrie: „De pilda, fratilor, uitati-va la voi care ati fost chemati: printre voi nu sunt multi intelepti in felul lumii, nici multi puternici, nici multi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele intelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele tari. Si Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, si lucrurile dispretuite, ba inca lucrurile care nu sunt, ca sa nimiceasca pe cele ce sunt; pentru ca nimeni sa nu se laude inaintea lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 1:26-29). Asa este. Dumnezeu rastoarna cu susul in jos intelegerea noastra umana cu privire la intelepciune si putere. Ai facut cerere sa devii membru in organizatii sofisticate, nu-i asa? Care sunt cele trei criterii necesare pentru a intra in cele mai bune comunitati fratesti, in cele mai alese cluburi si in cele mai sofisticate organizatii din societate? Intelegerea lui Pavel din primul secol se aplica si astazi. Ajuta sa fii intelept. Cu ce medie ai absolvit scoala? Ce nota ai luat la examenul de diploma? Ce contributie artistica creativa ai avut? Ajuta sa fii puternic, nu-i asa? Premiile merg la cei tari, nu-i asa? Ajuta sa fii de origine nobila, nu-i asa? In ultima instanta, cand toate celelalte cad, poti incerca sa intri in comunitatea sau fraternitatea sau clubul respectiv ca o „mostenire“ pe baza nasterii tale si a relatiilor personale. Cine ajunge sa fie laudat in revista Oameni? Cine este prezentat in acele spectacole TV nocturne palpitante Entertainment tonight? Cei intelepti din lumea aceasta, cei puternici din lumea aceasta, cei care au toate relatiile corespunzatoare. Pavel face apel chiar la circumstantele credinciosilor din Corint in cererea sa, ca sa arate cat de minunat este harul Domnului nostru Isus Hristos. El este disponibil nu pe baza a cat de destept esti, nu pe baza a cat de puternic esti, nu pe baza a cat de bine crescut esti. Nu multi din biserica, fie ea in Corint sau in alt oras, fac parte din elita lumii. Sunt cativa conducatori politici. Sunt cativa super-atleti si artisti si oameni de afaceri care vin la Hristos. Adevarul este ca cei mai multi dintre noi suntem oameni foarte obisnuiti. De fapt, Dumnezeu a ales si pe cei slabi si pe cei tari. Asa ca indiferent de pregatirea ta, esti calificat pentru harul lui Dumnezeu, nu pe meritele tale, ci datorita crucii. In al doilea rand, Pavel ne indeamna pe tine si pe mine sa luam in considerare care este predicarea eficienta. Nu este retorica iscusita. Pavel scrie: „Cat despre mine, fratilor, cand am venit la voi, n-am venit sa va vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau intelepciune stralucita. Caci n-am avut de gand sa stiu intre voi altceva decat pe Isus Hristos si pe El rastignit. Eu insumi, cand am venit in mijlocul vostru, am fost slab, fricos si plin de cutremur. Si invatatura si propovaduirea mea nu stateau in vorbirile induplecatoare ale intelepciunii, ci intr-o dovada data de Duhul si de putere, pentru ca credinta voastra sa fie intemeiata nu pe intelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 2:1-5). Pavel a incercat sa faca tot ce a putut ca sa evite retorica iscusita. Poate ca vazuse insuficienta vorbirii lui stralucite la Atena, cand avusese acea cuvantare dramatica pe Dealul lui Marte in fata filozofilor atenieni. Eu cred ca este unul din cele mai izbitoare mesaje ale sale. Dintr-un anumit motiv, a fost primit cu raceala. S-ar putea foarte bine ca motivul sa fie ca pe moment el a incercat sa atace retorica iscusita cu o retorica iscusita, pentru a descoperi in final ca intotdeauna vine cineva care este un pic mai istet in retorica lui. Samuel Zwerner, marele om de stat si misionar pentru lumea musulmana, declara ca niciodata pana acum nu a fost cineva combatut cu argumente in ce priveste credinta crestina. Expune mesajul simplu al dragostei si harului lui Dumnezeu, proclamand crucea Domnului Isus Hristos. Daca apostolul Pavel ar pastori aici in California de Sud, probabil ca n-ar avea reputatia de a fi un mare predicator. El a scris despre sine insusi intr-o alta epistola catre corinteni: „«De fapt», zic ei, «epistolele lui sunt cu greutate si pline de putere; dar cand este de fata el insusi, este moale, si cuvantul lui n-are nici o greutate»“ (2 Corinteni 10:10). El merge mai departe si se compara cu unele superstaruri care crescusera multi urmasi. El putea sa-si puna mintea cu ei oricand. El scrie: „Dar socotesc ca nici eu nu sunt cu nimic mai prejos de apostolii acestia «nespus de alesi»! Chiar daca sunt un necioplit in vorbire, nu sunt insa si in cunostinta; si am aratat lucrul acesta printre voi, in tot felul si in toate privintele“ (2 Corinteni 11:5-6). Pavel stia ca are o minte exceptionala, dar el nu se ocupa cu concursurile de inteligenta. Tu si eu putem avea o intelepciune autentica si o putere dumnezeiasca. Dar aceasta nu va veni prin intelepciunea acestei lumi nici prin puterea acestei lumi. Oricat de stralucita ar fi intelepciunea acestei lumi si oricat de tare ar fi puterea ei, intelepciunea Lui autentica si puterea Lui Dumnezeiasca vor fi ale tale numai daca tu, la nivelul esential de baza, acolo unde intr-adevar conteaza, hotarasti sa nu sti nimic altceva decat pe Isus Hristos si pe El rastignit. Hai sa luam din painea care simbolizeaza trupul lui Hristos si sa bem din vinul care simbolizeaza sangele Lui, concentrandu-ne atentia asupra centralitatii Domnului nostru rastignit si inviat.