Biserica din sec. I. d.H. este numita "Biserica apostolica" dar acest nume este revendicat si de Biserica din perioada urmatoare. Prin "Biserica Primara" ar trebui sa se inteleaga numai Biserica primului secol dupa Hristos dar se foloseste acest termen si pentru Biserica din primele cinci veacuri dupa Hristos. In istoria gandirii crestine, sec. I d.H. poate fi numit "epoca scrierii Noului Testament" (N.T.), chiar daca abia in sec. IV d.H. a fost stabilita exact lista cartilor care fac parte din N.T. (canonul N.T.). Istoria Bisericii din sec. I d.H. este dominata de lupta dintre tendinta elenizanta si cea iudaizanta, avand ca momente de referinta alegerea celor sapte diaconi (Fapte 6), conciliul de la Ierusalim (Fapte 15) intemnitarea lui Pavel la Ierusalim (Fapte 21:20-26) si altele. Fruntasul principal al tendintei iudaizante a fost Iacov, fratele Domnului iar contributia gandirii iudaizante la gandirea N.T. este cuprinsa in "Epistola lui Iacov". Crestinii iudei din Palestina se numeau ei insisi ebionim adica "saraci" (Luca 6:20, Iacov 2:5) iar iudeii necrestini numeau pe crestini "nazarineni" (Fapte 24:5). Asa cum se stie, neamurile au dat numele de crestini ucenicilor lui Hristos la Antiohia (Fapte 11:26).

Iudaismul a rupt legaturile cu crestinismul prin uciderea lui Iacov cu pietre, descrisa de Iosefus Flavius in "Antichitati iudaice" cartea XX 200, care dateaza aceasta prin 62-63 d.H. (iar dupa primul istoric al Bisericii, Hegesip, prin 66-69 d.H.). Succesorul lui Iacov, fratele Domnului, ca presbiter al Bisericii din Ierusalim, a fost Simon, fratele Domnului Isus si al lui Iacov, Iose si Iuda, un membru al gruparii eleniste. Iudaizantii nu l-au recunoscut si au ales ca presbiter pe Thebutis. Din acest moment, ebionii sau nazareii devin o secta a crestinismului, cu caracter legist. Nazareii reprezinta ramura moderata a iudaizantilor iar ebionii erau ramura radicala care privea pe Hristos ca fiul fizic al lui Iosif si al Mariei. De pe la 150 d.H. cele doua ramuri s-au unit, formand iudeocrestinismul care, practic a disparut prin sec. V d.H. (fiind reluat azi, de unitarieni si adventisti).

Elenistii sunt reprezentati in primul rand de apostolul Pavel, pe care ebionii il numeau patriarhul tuturor eresurilor, identificandu-l cu Simon Magul. Ierusalimul a incetat sa mai fie un centru crestin inca inainte de 70 d.H. Prima biserica apostolica din Ierusalim s-a stramutat inainte de 70 d.H. la Pella, la rasarit de Iordan, pierzandu-si, prin aceasta, intaietatea in crestinismul primar. Centrele crestinismului primar s-au fixat la Antiohia, Roma, Alexandria si Efes.

Antiohia reprezinta marea biserica misionara care sta la baza Bisericii neamurilor. De ea se leaga calatoriile misionare ale apostolului Pavel. Alexandria, fiind al doilea centru al iudaismului dupa Ierusalim si cel mai important centru al iudaismului elenist, a devenit repede al doilea centru al crestinismului elenist, Biserica alexandrina fiind intemeiata de evanghelistul Marcu, dupa traditia din sec. II d.H.. Pozitia de frunte a acestei biserici se datora faptului ca Alexandria era centrul cultural al lumii greco-romane.

Biserica din Efes, intemeiata de apostolul Pavel intre anii 54-57 d.H., a fost incredintata de el, spre pastorire, lui Timotei, prin 64-65 d.H.. Din Efes, a scris Pavel Epistola 1Corinteni, prin 55-56 d.H.. Epistola catre efeseni a trimis-o prin 62 d.H. din Roma. Pavel a mai scris presbiterului bisericii din Efes, Timotei, prin 65 d.H., din Macedonia si prin 67 d.H., din Roma. Bisericii din Efes i se adreseaza primul din mesajele catre cele sapte biserici din Apocalipsa lui Ioan, carte scrisa in urma vedeniilor avute de Ioan, prin 90-96 d.H., cand era exilat pe insula Patmos, la 80 km sud-vest de Efes. Din Efes, a scris apostolul Ioan Evanghelia dupa Ioan prin 80-95 d.H. si cele trei epistole ale sale din N.T., prin 85-95 d.H.. Tot aici si-a terminat viata pamanteasca apostolul Ioan pe la 100-104 d.H.

Inca din sec. II d.H., Biserica din Roma isi motiva un loc de frunte, prin stransele ei legaturi cu apostolii Petru si Pavel. Evanghelia dupa Marcu ar fi fost scrisa la Roma, pe baza relatarilor lui Petru, intre anii 55-65 d.H.. De la Roma ar fi trimis Petru cele doua epistole ale sale, prima prin 60-63 d.H., iar a doua prin 66-68 d.H., cu putin inainte de a fi martirizat, ca si Pavel, din ordinul lui Nero. Unii exegeti moderni neaga insa ca Petru ar fi fost vreodata la Roma, afirmand ca ar fi scris cele doua epistole din Babilon (unde ar fi si murit), aducand argumente temeinice. Totusi, arheologul Werner Keller in cartea sa "|i Biblia are totusi dreptate", Hamburg 1979, considera ca dupa ultimul razboi mondial, s-a descoperit mormantul autentic al apostolului Petru, sub altarul catedralei Sf. Petru din Roma, calificand aceasta drept "cea mai mare descoperire arheologica a sec. XX". Totusi, nu este vorba de mormantul original, ci de restaurarea lui, datand de la sfarsitul sec II d.H. si nu s-au gasit oseminte autentice.

Pavel a trimis din Corint, prin 57-58 d.H. vestita sa Epistola catre romani, cel mai complet tratat de teologie apostolica. Pavel a sosit prima data la Roma pentru a fi judecat de imparatul Nero a trimis, din detentie epistolele catre coloseni, Filimon, efeseni, prin 62 d.H.. Tot din prima sa detentie la Roma, de prin 62/63 d.H., dateaza epistola catre filipeni. Judecat si eliberat, Pavel pleaca din Roma prin 63-64 d.H. si revine ca prizonier prin 67 d.H., cand scrie a doua sa Epistola catre Timotei, cu putin inainte de a fi martirizat.

Dupa o traditie din a doua jumatate a sec. IV d.H., primiii episcopi ai Romei ar fi fost Linus (67-69); Clet (Anaclet, Anenclet - 79-90); Clement I (90-99). Un Linus gasim in 2 Timotei 4:21, iar un Clement in Filipeni 4:3. Tot prin 67-69, se adreseaza iudeilor crestini din Roma, prigoniti si descurajati, Epistola catre evrei, scrisa de un autor din a doua generatie de crestini (Evrei 2:3); deci, Barnaba si Filip evanghelistul nu intra in aceasta categorie iar Aquila este putin probabil. Apollo, sugerat de Luther, corespunde mai bine ca autor.
Biserica Romei n-a fost, prin intemeiere, o biserica apostolica. Un cleric din Roma scria, pe la 380 d.H.: "Romanii au devenit crestini fara sa fi vazut vreo minune sau vreun apostol". Locul de frunte al Bisericii Romei in lumea greco-romana, inca din sec. I d.H., se datora faptului ca se afla in capitala imperiului roman.

Cronologia N.T. a fost intocmita in chip diferit de exegetii romano-catolici, ortodocsi-bizantini, protestanti liberali si protestanti evanghelici. Prezentam cronologia dupa exegetul evanghelic Donald C. Stamps.

Dupa cronologia Stamps se observa ca sase carti (sau sapte, socotind si pe Marcu) au fost scrise inainte de anul 60 d.H., 13 carti (sau 14, socotind pe Marcu) au fost scrise intre anii 60-69 d.H.; iar 6 carti (inclusiv foarte scurtele epistole a doua si a treia ale lui Ioan) au fost scrise intre anii 70-96 d.H.. Era normal sa fie asa, fiindca dupa anul 70 d.H. scriitorii N.T. ajungeau la capatul natural al vietii biologice, in cazul in care nu fusesera martirizati mai inainte. Numai Ioan prezinta un caz de longetivitate deosebita.

Se poate spune deci, ca teologia N.T. a fost scrisa in cea mai mare parte intr-o perioada de 15 ani, intre 45-69 d.H., iar jumatate din N.T. a fost scris in ultimul deceniu 60-69 d.H.. Palestina (Ierusalim, Cesareea) a fost locul scrierii a 3 carti: 1) Iacov; 2) Matei; 3) Luca (partial).

Antiohia este mentionata in legatura cu locul scrierii a 2 carti: 1) Galateni; 2) Matei.

Efesul - in legatura cu locul scrierii a 6 carti: 1) 1 Corinteni; 2) Ioan; 3) 1 Ioan; 4) 2 Ioan; 5) 3 Ioan; 6) Apocalipsa.

In total 9 carti (Iacov, Galateni, Matei, 1 Corinteni, Ioan, 1 Ioan, 2 Ioan, 3 Ioan, Apocalipsa) au fost scrise in Asia (Palestina, Siria, Asia Mica) - plus Luca, inceputa in Palestina.

In total 15 carti (1-2 Tesaloniceni, 2 Corinteni, Marcu, Romani, 1-2 Petru, Filimon, Coloseni, Efeseni, Filipeni, Fapte, 1-2 Timotei, Tit) au fost scrise in Europa, plus Luca, terminata la Roma.

Roma a fost locul scrierii a 9 carti integral si pentru o carte, partial.
Corintul - locul scrierii pentru 3 carti.
Macedonia - locul scrierii pentru 3 carti.
Doua carti nu se stie unde au fost scrise.
9 carti au fost scrise in Asia (Orientul Apropiat).
15 carti au fost scrise in Europa.
1 carte a fost inceputa in Asia si terminata in Europa.
Total: 27 carti ale N.T.

In perioada 70-100 d.H., incepe deja epoca parintilor apostolici, cum ar fi Clement din Roma, care incearca sa aplaneze, in spiritul apostolului Pavel, conflictele Bisericii din Corint. Doar trei scrieri bogate in continut completeaza in aceasta vreme Noul Testament: Evanghelia dupa Ioan, Epistola intai a lui Ioan si Apocalipsa.