| INIMA CARE ASCULTA Un cuplu ajunsese in pragul divortului. Amandoi erau crestini si erau bine intentionati, dar in relatia lor a intervenit ceva care ameninta trainicia relatiei lor de casatorie. O slabiciune de caractera sotului, nemanifestata pana atuncia. A iesit deodata la suprafata. Datorita ei, intr-o noapte a fost arestat. Cu toate ca problema era cunoascuta doar de ofiterul care-l arestase, de cei implicati in procesul intentat si de sotia lui, femeia era framantata de un accentuat simtamant de umilinta. Ea oscila intre rusine si o profunda mila fata de cel care era tatal celor patru copii ai ei. Pe masura ce incerca sa intrevada cum urma sa arate viitorul langa un barbat pe care, acum, se indoia ca il cunoscuse vreaodata cu adevarat, divortul devenea o optiune tot mai serioasa. Ce sanse mai puteau exista pentru o relatie, atunci cand nu mai exista sinceritate si incredere ? In disperare, femeia a cautat sfatul unui pastor de incredere, care era specialist in lucrarea cu familiile care aveau problemeserioase. Singura lui cerinta a fost aceea ca ea sa amane orice decizie in legatura cu divortul, pana dupa darea sentintei. Din respect pentru dorinta pastorului, ea a acceptat. Cu toate ca noaptea dormeau in dormitoare separate, sotul a ramas in casa. Atmosfera intre ei era tensionata. In fiecare noapte, sotia suspina in tacere, in singuratatea unei perne reci, in timp ce medita la situatia ingrozitoare in care se gaseau, atat ea, cat si copiii. Zilele treceu intr-o totala confuzie. Audierea la tribunal a fost umilitoare. Nu mai auzise niciodata cuvinte de felul acela. Cum ar putea sa inteleaga ce anume il condusese pe sotul ei la asemenea acte necugetate ? Pe cat de bruscincepuse totul, tot pe atat de brusc s-a si incheiat. Judecatorul a retras toate acuzatiile, cu conditia ca inculpatul sa accepte o consiliere serioasa, de luga durata. Cu exceptia umilintei indurate, a penubilului situatiei si a amintirilor amare care urmau sa persiste in minte, totul se sfirsise. El era liber. Acuma, ea putea intenta procesul de divort. Cu toate acestea, fusese de acord ca, inainte de a cere divortul, sa mearga impreuna cu sotul ei la pastorul la care fusese mai inainte singura. Au sosit in masini separate, la ore diferite. Ea a intrat in biroul pastorului cu un salut politicos, dar rece, ochii ei evitandu-i cu grija pe cei ai sotului sau,care era deja asezat la sosirea ei. S-a asezat cat mai departe de el cu putinta. Precaut pastorul i-a intrebat in legatura cu sentinta tribunalului. "Acuzatiile lor au fost respinse. Are nevoie de consiliere. Am ramas alaturi de el in timpul audierii, asa cum m-ati rugat. Acuma, nu doresc alceva decatsa divortez. Nu vreau sa mai am nimic de-a face cu omul acesta. Este bolnav ! '' Cuvinte s-au rostogolit intr-un ritm de stacatto. Fara sa astepte sa i se ceara vreun respuns, sotul i-a aruncat, parca, in replica : '' Daca asta este ceea ce vrea, atunci o va avea ! Sunt bolnav si sunt obosit de toata mizeria asta ! Si sunt obosit si satul si de ea ! Toate acuzatiile ei ... intrebarile ...tot timpul cat a durat povestea asta ... nu i-a pasat niciodata de mine... nu i-a pasat decat de persoana ei ! Divortul este singura solutie. Cu cat mai repede, cu atat mai bine ! '' Cazul parea pecetluit chiar inainte ca discutia sa inceapa ! Intelept, consilierul le-a cerit sa amane pentru mai tarziu acuzatiile, sentintele, simtamintele de manie ... I-a rugat ca pe parcursul acelei intilniri sa lase amandoi deoparte orice provocare si oprice repros, si se se straduiasca sa isi indrepte atentia asupra simtemintelor implicate. Sotia a descris simtemintele de umilinta pa care le traia, generate de slabiciunea sotului ei, de arestarea lui si de audierea la tribunal. Ea simtea ca ar fi putut suporta mai usor situatia, daca ar fi fost un altfel de femeie, mai luptatoare, dar nu era. Acontinuat, incercand sa simtemintele profunde de respingere si de singuratate care aparusera ca urmare a comportamentului ciudatal sotului sau. Pastorul a incurajat-o sa incerce sa-si aminteasca si sa descrie tot ceea ce traise din momentul in care descoperise viciul ascuns al sotului ei. A incurajat-o sa-si explice sentimentele intru-n mod atat de expresiv, incat, atatel cat si sotul ei sa poata vedea situatia prin ochi ei, sa poata simti impreuna cu ea si sa poata gusta singuratatea si durerea pe care le treise ea. Ea a raspuns acestei cerei si a descris intru-n mod foarte graitor dezamagirea pe care o simtise atunci cand simtise in ea insasi incapacitatea de a face fata situatiei ...De obicei era tare ... acum se simtea neobisnuit de neputincioasa ...pentru prima oara in viata ei nu era in stare sa schimbe situatia sau sa-i faca fata ... teama ei pentru viitorul copiilor. Parca s-ar fi aflat dintr-o data intr-o padure intunecata... alerga ...intra tot mai adanc in padurea... intunerecul o inconjura tot mai tare ...o cuprindea groaza... nu se intrevedea nici un ajutor de nicaeri... nici o cale de scapare. Judecand dupa reactiile sotului, el nu mai auzise niciodata inainte aceste lucruri. Mania intensa care il mistuise doar cu putin timp inainte se dizolvase dintr-o data, transformandu-se intr-o privire consternata, exprimand confuzie si chiar compasiune fata de sorta si mama copiilor lui, care se simtea atat de tradata de acela care ii fagaduise ca o va proteja. In fata lui crispata a aparut o umbra de speranta. Oare exista, chiar si cea mai firava sansa de impacare ? Pe masura ce asculta mai departe cum sotia sa dadea glas simtemintelor care o macinau, atitudinea si infatisarea sa se imblinzeau tot mai mult. A trecut o jumatate de ora. S-au varsat lacrimi. Dand drumul poverii care o torturau in ultimele saptamani, sotia era aproape epuizata. Cand s-a oprit pentru o clipa, pastorul s-a aplecat catre ea, asa cum era asezat in scun si a intreba-o daca isi ura sotul .Nu era ea plina de furie impotriva celui care ii facuseatat de multe suferinte ? Raspunsul ei a venit repede :'' Sa-l urasc ? Oh, nu ! Tot ceea ce simt pentru el este compasiune. Il iubesc chiar si acuma ! '' Acuma era timpul ca ochi sotului sase umple de lacrimi. Si venise randul lui sa vorbeasca. S-a intors inapoi, in copilaria sa, descriind simtamintele de instrainare pe care le traise datoritaslabiciunii sale. Se simtea mai josnic decat cel mai din urma om, lipsit de orice valoare,anormal,ticalos, imoral, care nu merita nicidecum o sotie iubitoare si niste copii minunati. A exprimat dragostea profunda pe care le-o purta copiilor, precumsi teama ca ii molipsise si pe ei viciul sau. Se simtea ca si cand ar fi trait intr-un iad al sau. La un moment dat, in timp ce barbatul povestea, sotia lui s-a ridicat de la locul ei, a traversat in tacere incaperea si s-a asezat langa el, punundu-si bratul pe umerii lui. Nu s-a rostit nici un cuvint, dar gestul sau a spus clar: '' Fii tare, sunt alaturi de tine . '' Mai multa teama, rusine, vinovatie si durere s-au revarsat apoi din sufletul sarmanului om lovit de nenorocire. Catre finalul acestei scene emotionante, el a spus care ii era cea mai mare dorinta : o relatie cu cineva care sa-i cunoasca aceasta slabiciune, si totusi sa-l poata iubi, cineva care sa ramana alaturi de el, asemenea unei mame, chiar cunoscand cum este el cu adevarat. In momentul acesta s-a descoperit o noua dimensiune a dramei. Femeia si-a cuprins sotul cu amandoua bratele, asezandu-i capul pe umarul ei si imbratisandu-l cu compasiune. El a plans in hohote, dand glas disperarii amare care il macinase timp de treizeci si patru de ani, in timp ce ea il tinea strans in brate, iar lacrimile li se amestecau. Cu numai o ora mai devreme, acest cuplu fusese in pragul divortului. Acuma se tinea stins unul de celalalt, ca si cand nimic de pe acest pamantnu i-ar mai fi putut desparti vreodata. Acesti doi oameni aproape ca nu se cunoscusera deloc unul pe celalalt. In timp, vor iesi la suprafata si alte probleme care vor pune la proba trainicia dragostei lor, dar din experienta aceasta ei au avut ocazia sa invete cat de imprtant este sa impartaseasca ceea ce au inauntrul sufletului, in loc de a incerca sa-si ascunda simtamintele. Mai mult decat atit, fiecare dintre ei a invatat sa asculte fara prejudecati si fara acuzatii preconcepute. Inainte de acesta experienta, nici unul dintre ei nu-l cunostea cu adevarat pe celalalt, deoarece amandoi fusesera prea ocupati sa zideasca in jurul propriei persoane un zid care sa-i protejeze de o alta posibila durere. Fiecare dintre ei a invatat, inainte de a fi prea tarziu, sa-si asume riscul de a se descoperi pe sine inaintea celuilalat. Facand astfel,au descoperit in celalalt pe cineva caruia sa-i poata '' spune totul '' - cineva care sa-i poata cunoaste si pe care sa-l poata cunoaste pe deplin, cineva cu care sa poata impartasi cele mai intime ganduri, cele mai tainice slabiciuni si patimi. In loc de a-i determina sa caute pe alcineva care sa le impataseasca dragostea, episodul acesta I-a unit prin legaturi profunde de apropiere si intimitate. Amandoi si-au asumat riscul de a fi transparenti si au gasit intimitatea ! Experienta celor doi este experienta mea si experienta ta prietene ! In relatia noastra cu Mintuitorul nostru Isus fiecare dintre noi avem sansa sa o fructificam sau sa divortam. Nu exista nici un motiv de panica atunci cind esti dispus sa stai de vorba zilnic cu Mirele tau drag Isus. Aceia care invata sa asculte cu atentie astazi solia Evangheliei plina de iubire, arata ca sunt preocupati de persoana din fata lor, acestia se afla cu multi pasi inaintea gloatei. Ascultarea este secretul, prieteni !
|