n ultimul timp, am primit multe semnale de la diversi tineri
si tinere, care mi-au marturisit dorinta lor de a pleca
misionari in diverse parti ale lumii. Sigur ca aceste semnale
ma bucura si imi dau seama ca Domnul cheama si astazi lucratori
in via Sa. Asa ca nu pot decat sa fiu alaturi de aceste
persoane care au pe inima lucrarea de misiune internationala
si sa-i incurajez in a urma chemarea facuta de Acela care
a spus: « Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile.
» Pentru aceste persoane, dar nu numai, m-am gandit
sa scriu in acest spatiu despre patru caracteristici de
care trebuie sa fie caracterizat un misionar. Acestea au
fost preluate din portretul pe care André Thobois
i l-a facut celui care a fost numit « parintele misiunii
moderne »,“ William Carey.
« William Carey a fost un OM AL BIBLIEI. El s-a hranit
din ea. El i s-a supus fara rezerve. Ea este adevarul, asa
ii placea lui sa proclame; si pentru ca este adevarul, el
o duce si altora; o traduce, o tipareste pentru ca un mare
numar de oameni sa aiba acces la ea. El a fost un OM AL
RUGACIUNII. Cate imtrejurari in care n-a avut ce sa faca
decat sa se agate de Dumnezeul sau; dar si ce experiente
adanci a rugaciunii eficiente! Despre rugaciunea sa s-a
zis ca era « mai tare decat Dumnezeu » Patruns
de Cuvantul Dumnezeului sau si plin de Duhul Sfant, Carey
a devenit si a ramas un OM AL VIZIUNII. Viziune a multimilor
care se pierd de-a lungul si latul lumii. Elevii din micuta
sa scoala din Anglia au relatat ca, adesea, la lectiile
de geografie, cand arata pe harta anumite tari, ei il auzeau
murmurand: « Sunt pagani! » A fost omul acestei
viziuni si acestei pasiuni pentru suflete. Pentru el, totul
era subordonat celor pierduti.
Dar daca William Carey a avut influenta considerabila care
i se atribuie, lucrul acesta este , in buna parte, din cauza
notiunii sale despre Biserica. El a crezut si predicat “
dupa Scriptura “ ca Biserica este comunitatea celor nascuti
din nou la viata de Sus, si care, impreuna isi dau mana
pentru slujirea Domnului. Carey n-a vrut sa fie un crestin/misionar
singur, ca atatia altii inaintea lui; el a fost un OM AL
BISERICII, in sensul ca puternica sa convingere era ca evanghelizarea
“ care este misiunea esentiala a Bisericii, nu poate fi
lucrarea unui singur om, ci a Bisericii insasi. »
Mi-au placut foarte mult aceste caracteristici ale lui William
Carey si am inteles de ce a fost atat de special in lucrarea
pe care Domnul i-a incredintat-o. Dar Biblia, rugaciunea,
viziunea data de Duhul Sfant si Biserica sunt si astazi
la dispozitia noastra. Ne vom folosi noi de ele? Vom avea
si noi impactul pe care cei care le-au folosit l-au avut?
Fie ca Domnul Isus sa produca in fiecare din noi foame tot
mai mare dupa Cuvantul Sau; sa ne dea un duh de rugaciune
staruitor; sa ne dea viziune in lucrare prin Duhul Sau cel
Sfant; si sa ne ajute sa intelegem importanta si beneficiile
lucrarii in echipa, cu cei ce formam Biserica Sa.
Cu multa dragoste,
Lucian Adam
luciadam@b.astral.ro
|
|
|
• Suprafata totala: 9.596. 960 km2
• Populatia: 1 286 975 468 (estimata in iulie 2003)
• Etnia: chineza han 91,9%, zhuang, uygur, hui, yi, tibetana,
miao, manchu, mongoleza, coreana, alte nationalitati 8,1%
• Limba: chineza sau mandarina (putonghua care are la
baza dialectul vorbit in Beijing), zue (cantonesa), wu
(shanghariasa), minbei (fuzhou), minnan (taiwaneza-hokkien),
xiang, gan, dialectele hakka, alte limbi minoritare
• Religia: oficial ateista, daoista (taoista), budista,
islamista 1-2%, crestina 3-4%
• Forma guvernamentala: stat comunist
• Capitala: Beijing
In anul 1949 presedintele Mao Zedong a proclamat Republica
Populara Chineza. La scurt timp insa el a inceput sa curete
tara de orice nu coincidea cu viziunea sa de a forma un
stat comunist, aceasta actiune avand ca rezultat mii de
morti. In 1950, cand China a invadat Tibetul, liderul
tibetan Dalai Lama a fost silit sa accepte exilul in India,
iar poporul a fost fortat sa se supuna sistemului comunist.
In ultimii ani a putut fi observata o oarecare libertate
pe piata economica insa aceasta libertate nu s-a reflectat
in nici un fel asupra drepturilor omului sau religiei.
In privinta drepturilor omului, China este una din tarile
cu un regim foarte opresiv, avand un sistem de „reeducare
prin munca “ de sute de mii de intemnitati. In
inchisorile din China se afla cei mai multi crestini din
intreaga lume. Biserici oficiale sunt doar cele controlate
strict de catre guvern. Cei care nu vor sa se conformeze
politicii guvernamentale in privinta credintei si practicilor
religioase trebuie sa se intruneasca in case particulare,
aceste biserici fiind etichetate ca si „culte
rele“. Acest lucru poate duce la inchiderea bisericii,
confiscarea proprietatii, inculparea liderului, deseori
ajungandu-se la inchisoare, tortura si moarte.
Unul dintre cazurile cele mai larg mediatizate, priveste
Biserica din sudul Chinei impotriva careia guvernul lupta
din rasputeri ca s-o distruga. Liderul bisericii, pastorul
Gong Shengliang, a fost condamnat la inchisoare pe viata
sub falsa acuzatie de viol. Pentru a obtine marturii false
impotriva sa autoritatile au torturat mai multe femei,
fortandu-le sa depuna marturii false, marturii care mai
tarziu au fost retrase. Una dintre femei a fost ucisa
in timpul acestei torturi. Odata cu opozitia din partea
guvernului au aparut curente si invataturi false care
se dezvolta cu rapiditate. Unul dintre aceste curente,
numit „Iluminarea din Est” a rapit 32
de pastori evanghelici in aprilie 2002. Este stiut faptul
ca aceasta miscare practica rapirea crestinilor carora
incearca sa le aplice „spalarea creierului”.
Se pare insa ca toti cei rapiti au fost eliberati, unii
dintre ei suferind si acum din pricina drogurilor administrate.
Acestia sunt doar cativa dintre miile de crestini chinezi
care zilnic isi risca viata si a caror singura vina este
credinta in Isus Cristos. Din fericire, guvernul a fost
periodic supus presiunii internationale. Oricum aceste
presiuni sunt sporadice, guvernele occidentale fiind adesea
interesate mai mult in castigarea accesului pe larga piata
chinezeasca decat sa fie preocupate de respectarea drepturilor
omului. In ciuda opozitiei guvernului, biserica din China
creste cu rapiditate. S-a estimat ca zilnic circa trei
mii de chinezi se intorc la Cristos. Aproximativ 80% din
crestinii chinezi se intrunesc in biserici subterane.
Se apreciaza ca 6% din populatia Chinei, de peste un miliard,
sunt crestini. In comparatie cu China, in Tibet se afla
doar trei sute de crestini
Cereri de rugaciune:
- Rugati-va pentru puterea spirituala cat si fizica a
miilor de crestini intemnitati pentru credinta lor in
Cristos.
- Rugati-va pentru crestinii din China sa aiba curajul
sa impartaseasca Evanghelia, in ciuda pericolului pe care
trebuie sa-l infrunte.
- Rugati-va ca guvernele internationale sa traga la raspundere
guvernul chinez pentru incalcarea flagranta a drepturilor
omului.
Traducerea si adaptarea,
Angela Vanatoru
angelavinatoru@yahoo.com
Material preluat de la
www.persecution.net/country
|
|
Cand
Biserica este prigonita |
|
Cand scriu aceste randuri, gandul ma poarta spre fratii
nostri de credinta care sufera din pricina marturisirii
Numelui Domnului Isus Cristos. Ma gandesc la crestinii
din Africa, Asia sau Oceania. Inca sunt marcat de ceea
ce am aflat de curand cu privire la cateva situatii concrete
prin care au trecut fratii nostri in tari ca Sudan, China,
Indonezia sau Coreea de Nord. Torturi si suferinte cauzate
de prigoana impotriva crestinilor, pe care multi dintre
noi le citim in carti de istorie a bisericii din perioada
primara sau a evului mediu, au loc si astazi, in mileniul
al treilea.
Daca ma raportez la crestinismul si crestinii din Romania
sau daca privim la Biserica din Europa si America, probabil
ca nu vom avea o imagine corecta in ceea ce priveste situatia
Bisericii. Vom fi inselati daca vom considera ca Biserica
Domnului Isus se bucura de pace si este libera. De ce
zic aceasta? Pentru ca, numeric vorbind, mult mai multi
crestini sunt in Africa sau Asia sau Oceania, in tari
unde Biserica este prigonita. Asadar, o concluzie corecta
si reala ar fi aceea ca, desi suntem in al 20-lea secol
de crestinism, privind in ansamblu Biserica, aceasta este
prigonita, in mare suferinta.
Daca noi, ca si crestini din Romania, putem avea o Biblie
proprie fara sa ascundem acest fapt, daca putem merge
la intalniri regulate unde sa putem avea partasie cu frati
de credinta fara sa ne ferim si sa facem acest lucru pe
ascuns, daca putem marturisi liber credinta noastra in
Domnul Isus, sau daca pur si simplu traim intr-o tara
unde statul garanteaza libertatea religioasa, nu tot asa
se intampla cu alti crestini de pe alte meleaguri.
Chiar si citind cateva din articolele prezentate in aceasta
revista, veti vedea cata suferinta, cata prigoana si ce
pret platesc multi frati de-ai nostri pentru credinta
lor. Aceasta luare la cunostinta ar trebui sa ne determine
pe fiecare dintre noi sa ii sustinem si mai intens in
rugaciune pe acesti credinciosi, chiar daca nu-i cunoastem
personal si nu stim mai multe detalii despre ei. Putem
sa trecem pe lista noastra de rugaciune zilnica situatia
Bisericii prigonite din tarile amintite mai sus, dar nu
numai din aceste tari. In acest sens avem de altfel si
Cuvantul: “Aduceti-va aminte de cei ce sunt in lanturi,
ca si cum ati fi si voi legati cu ei; de cei chinuiti,
ca unii care si voi sunteti in trup.” - Evrei 13v3. De
ce este nevoie de aceasta aducere aminte?
Am incercat in cele scrise mai sus sa dovedesc faptul
ca la fel de actual este indemnul acestui verset si astazi
ca si acum aproape 2000 de ani, pentru ca Biserica este
tot in suferinta si prigoana in marea ei majoritate. Daca
ar fi sa dau insa un raspuns la intrebarea pusa, cred
ca sunt cel putin trei motive pentru care suntem indemnati
sa ne aducem aminte de cei ce sunt in lanturi si de cei
care sunt chinuiti:
a) pentru a mijloci in rugaciune pentru acesti frati;
b) pentru a-I multumi Domnului si a-L lauda ca in comparatie
cu ei, noi ne bucuram de pace si libertate;
c) pentru a putea implini Cuvantul cu privire la ei. Fie
sa plangem cu cei ce plang, fie Sa ne purtam sarcinile
unii altora, fie sa ingrijim, pe cat posibil si in ce
tine de noi, de nevoile lor materiale si financiare, etc.
Da-mi voie sa te intreb, iubite cititor, cum ai privit
pana acum Biserica prigonita? Ai stiut ca exista prigoana
si suferinta dusa pana la martiraj in secolul al 21-lea?
Daca da, ce atitudine ai adoptat in aceasta privinta?
Ce ai facut intr-un mod concret? Ma rog ca Domnul sa ne
sensibilizeze pe toti si sa putem veni in ajutorul fratilor
nostri din lanturi si suferinta, iar ceea ce noi am considerat
ca pe ceva normal si neimportant - libertatea religioasa
- sa devina unul dintre motivele de lauda si multumire
la adresa Lui.
Cu multa dragoste,
Lucian Adam
luciadam@b.astral.ro
|
|
|
