:: Misiune
:: Articole utile ::
Puncte de misiune
:: Vesti misionare
:: Sugestii utile :: Misionari
romani in lume
In ultimul timp, am primit multe semnale de la diversi tineri
si tinere, care mi-au marturisit dorinta lor de a pleca
misionari in diverse parti ale lumii. Sigur ca aceste semnale
ma bucura si imi dau seama ca Domnul cheama si astazi lucratori
in via Sa. Asa ca nu pot decat sa fiu alaturi de aceste
persoane care au pe inima lucrarea de misiune internationala
si sa-i incurajez in a urma chemarea facuta de Acela care
a spus: « Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile.
» Pentru aceste persoane, dar nu numai, m-am gandit
sa scriu in acest spatiu despre patru caracteristici de
care trebuie sa fie caracterizat un misionar. Acestea au
fost preluate din portretul pe care André Thobois
i l-a facut celui care a fost numit « parintele misiunii
moderne »,“ William Carey.
« William Carey a fost un OM AL BIBLIEI. El s-a hranit
din ea. El i s-a supus fara rezerve. Ea este adevarul, asa
ii placea lui sa proclame; si pentru ca este adevarul, el
o duce si altora; o traduce, o tipareste pentru ca un mare
numar de oameni sa aiba acces la ea. El a fost un OM AL
RUGACIUNII. Cate imtrejurari in care n-a avut ce sa faca
decat sa se agate de Dumnezeul sau; dar si ce experiente
adanci a rugaciunii eficiente! Despre rugaciunea sa s-a
zis ca era « mai tare decat Dumnezeu » Patruns
de Cuvantul Dumnezeului sau si plin de Duhul Sfant, Carey
a devenit si a ramas un OM AL VIZIUNII. Viziune a multimilor
care se pierd de-a lungul si latul lumii. Elevii din micuta
sa scoala din Anglia au relatat ca, adesea, la lectiile
de geografie, cand arata pe harta anumite tari, ei il auzeau
murmurand: « Sunt pagani! » A fost omul acestei
viziuni si acestei pasiuni pentru suflete. Pentru el, totul
era subordonat celor pierduti.
Dar daca William Carey a avut influenta considerabila care
i se atribuie, lucrul acesta este , in buna parte, din cauza
notiunii sale despre Biserica. El a crezut si predicat “
dupa Scriptura “ ca Biserica este comunitatea celor nascuti
din nou la viata de Sus, si care, impreuna isi dau mana
pentru slujirea Domnului. Carey n-a vrut sa fie un crestin/misionar
singur, ca atatia altii inaintea lui; el a fost un OM AL
BISERICII, in sensul ca puternica sa convingere era ca evanghelizarea
“ care este misiunea esentiala a Bisericii, nu poate fi
lucrarea unui singur om, ci a Bisericii insasi. »
Mi-au placut foarte mult aceste caracteristici ale lui William
Carey si am inteles de ce a fost atat de special in lucrarea
pe care Domnul i-a incredintat-o. Dar Biblia, rugaciunea,
viziunea data de Duhul Sfant si Biserica sunt si astazi
la dispozitia noastra. Ne vom folosi noi de ele? Vom avea
si noi impactul pe care cei care le-au folosit l-au avut?
Fie ca Domnul Isus sa produca in fiecare din noi foame tot
mai mare dupa Cuvantul Sau; sa ne dea un duh de rugaciune
staruitor; sa ne dea viziune in lucrare prin Duhul Sau cel
Sfant; si sa ne ajute sa intelegem importanta si beneficiile
lucrarii in echipa, cu cei ce formam Biserica Sa.
Cu multa dragoste,
Lucian Adam
luciadam@b.astral.ro
|
|
Scurt "itinerar" in Penitenciarul Aiud in ziua
de 8 martie 2005
Emma Bob |
|
|
Mi-am dorit intotdeauna sa traiesc o zi
de 8 martie speciala, o zi in care sa trec prin experiente
interesante alaturi de Dumnezeu. Stateam in fata detinutelor,
un grup de 35-40 de persoane a caror atentie am reusit
sa o captez foarte repede. Undeva in spatele meu se aflau
fostii colonei din serviciul de reeducare si sub-ofiterul
insarcinat in prezent cu consilierea detinutelor. Ma simteam
undeva dincolo de bariera care ii despartea pe cei inchisi
de cei liberi. Sala era plina de ochi mari, unii uimiti,
unii lasau sa cada lacrimi care erau sterse pe furis,
altii mi se pareau goi, dezorientati. In amalgamul de
priviri distingeam sclipiri tinere, zburdalnice, alteori
scrutari menite sa impunga si, pierdute, zaream licariri
slabe de speranta, parca desarta... Nu ma asteptam sa
fac vreo activitate speciala acolo, nimeni nu ma informase
despre program. Pe drum am fost intrebata: "Si tu
Emma, ce ai pregatit?" Am deschis gura voind sa spun:
"Nimic. Nu am ce sa le spun, nu as sti ce sa le zic.
Nu mi-am pregatit discursul.", dar parca ceva mai
puternic, dincolo de vocea mea, a raspuns: "Marturie
personala." "Doamne intareste-ma, ma simt slabita,
nu ma pot concentra, nu imi pot aduna gandurile. Iata-ma,
trimite-ma, vorbeste prin mine!", ma rugam in sinea
mea.
Am intrat intr-o sala mare, rece, plina de plante exotice,
avand pe pereti planse cu drepturile omului si fotografii
menite sa arate activitatile moral-religioase care au
avut loc in penitenciar. Femeile ne asteptau intr-o liniste
artificiala. Incercam sa raspund intrebarilor: "Ce
simt aceste femei in aceste momente? La ce se gandesc?"...Sirul
gandurilor mele a fost intrerupt de vocea lui Cosmin Giurgiu
care le anunta sosirea noastra si motivul vizitei. Eu
m-am asezat pe randul din fata, langa una din detinute.
Incercam macar superficial sa traiesc starea celor de
dincolo de gratii, starea celor care sunt acum in postura
de a auzi si de a asculta, celor a caror parere parca
nu mai conteaza pentru moment. Voiam sa pot vedea totul
prin ochii lor, dar imi dadeam seama ca era doar un procentaj
minor, ca de fapt, realitatea lor nu poate fi accesata
asa
de usor, asa de superficial. Ochii lui Cosmin m-au fixat
si am inteles ca eu urma sa incep sirul marturiilor personale.
M-am ridicat si mi-am indreptat privirea spre fiecare
persoana din incapere
.... "Eu sunt Emma", am inceput "si mi-ar
fi placut ca timpul sa nu fi fost o problema si sa fi
putut avea posibilitatea sa va aflu numele fiecareia in
parte." Ceea ce a urmat a fost povestea unei tinere
care a inceput sa isi puna intrebari in legatura cu viata
ei si cu conditiile in care a trait:
"De ce Doamne?", "Unde ai fost Doamne?"
"Unde ai fost cand mama mea a murit?" “Unde
ai fost cand am dormit pe strazi?" "Unde ai
fost cand am fost violata?' "Unde ai fost cand ma
pierdeam in nebunia drogurilor?" "De ce Doamne?",
"De ce eu?" Detinutele urmareau cu atentie,
unele cu ochii inlacrimati, povestea vietii mele, in timp
ce eu plangand le spuneam: "Consider tradarea prietenei
cele mai bune si a iubitului fiind mai grava decat crima.
Si pentru inselarea iubitului nu exista pedeapsa cu inchisoarea.
De ce?" Le-am spus cum, la un pas de moarte, i-am
acordat credit lui Dumnezeu, mi-am incredintat viata in
mana Lui si El a lucrat. "Dumnezeu se foloseste de
experientele mele negative pentru a-i ridica pe altii,
pentru a-i vindeca" Au ramas surprinse cand au auzit
ca lucrez cu tinerii si copiii strazii.
Marturia mea a starnit interesul sub-ofiterului Ovidiu
Baciu, care mi s-a adresat in plen: "Domnisoara Emma,
barbatii sunt asa cum sunt.. Va invinovatiti prea mult."Incerca
sa foloseasca un surogat al impacarii reale, dar unul
trecator, numai iertarea lui Dumnezeu iti ofera adevarata
pace si bucurie. Mi-as dori ca acest mic pas sa fie unul
care sa duca la cladirea unei relatii sanatoase cu detinutele
si sa fie un mijloc prin care Dumnezeu sa lucreze si de
o parte si de cealalta parte a barierei dintre libertate
si lipsa de libertate.
|
|
MA IUBESTI?
de Lucian Adam |
|
Dialogul de pe tarmul Marii Tiberiadei,
relatat de Ioan in Evanghelia sa, ramane unul dintre cele
mai interesante si profunde pasaje din Scriptura - Ioan
21v15-17. De trei ori i s-a pus lui Petru intrebarea:
"Ma iubesti?". Sigur, interpretarea, invataturile
si aplicatiile textului pot fi mult discutate, dar un
lucru este clar. A fost nevoie ca Petru sa spuna de trei
ori: "Te iubesc, Doamne!", pentru ca Domnul
Isus sa-i poata incredinta slujba care o avea pentru el.
Prin exprimarea dragostei pe care o avea pentru Mantuitorul,
Petru parca "se califica" pentru a-L sluji pe
Domnul. Daca urmarim dialogul celor doi, observam ca Domnul
Isus ii pune intrebarea: "Ma iubesti?", urmeaza
raspunsul: "Te iubesc!", dupa care urmeaza imediat
o insarcinare pentru Petru, semn ca Domnul a crezut in
dragostea lui Petru. Ma intreb cum ar fi decurs dialogul,
sau daca acesta ar mai fi avut loc, daca dragostea lui
Petru nu era una reala, daca nu si-ar fi exprimat-o deschis
fata de Domnul lui. Cu siguranta ca n-ar mai fi primit
nici o insarcinare, nu ar mai fi fost "calificat"
pentru o slujba duhovniceasca.
Dar Domnul Isus te intreaba si pe tine: "Ma iubesti?".
Vrea sa auda raspunsul din inima ta, din gura ta, macar
ca il stie dinainte. El are o insarcinare si pentru tine,
are o slujba pe care vrea sa ti-o dea, dar nu inainte
de a-ti exprima deschis dragostea fata de El. Poate ai
facut deja aceasta declaratie de dragoste Mantuitorului,
si poate ai auzit si ai raspuns deja insarcinarii divine.
Dar m-as adresa acum acelora dintre dumneavoastra care
nu sunteti implicati in nici o lucrare pentru cer, care
nu ati inteles inca locul si rostul pe care sa-l aveti
in lucrare. Dati astazi raspunsul afirmativ Domnului,
si spuneti-I: "Te iubesc, Doamne!". Si cu siguranta,
El va va arata ce asteapta de la fiecare dintre dumneavoastra.
Spuneti-I Lui ca Il iubiti si ca sunteti gata sa faceti
tot ce va va cere. Exprimarea si constientizarea dragostei
pentru Domnul Isus va va ajuta sa acceptati si sa raspundeti
chemarii in lucrare. Atunci cand realizezi ca iubesti
pe cineva, nu-i poti refuza cererile, si vei face tot
posibilul ca prin fapte sa-i dovedesti iubirea exprimata
in vorbe.
Domnul Isus vrea ca motivatia si entuziasmul in lucrarea
pe care o facem sa fie date de dragostea noastra fata
de El. Cand faci ceva pentru cineva pe care il iubesti,
nimic nu ti se pare greu sau plictisitor, si nici lipsit
de valoare sau importanta. Mai mult, cand stii ca cineva
ti-a declarat dragoste, ai toata increderea sa-i incredintezi
o lucrare si poti avea siguranta ca o va face bine. Daca
ceea ce ti se pare ca faci pentru cer nu faci din dragoste
pentru Domnul, atunci, mai devreme sau mai tarziu, vei
abandona lucrarea si nu vei avea nici o satisfactie.
Ce te-a determinat pana acum sa sprijinesti intr-o oarecare
masura lucrarea de misiune? Ai simtit ca o datorie, si
nimic mai mult, sa susti in rugaciune misiunea? Ce simtamant
te-a animat atunci cand ai dat din banii tai pentru lucrarea
de misiune? Fie ca la aceste intrebari sa poti raspunde:
"Pentru ca Te iubesc, Doamne!". Cu multa dragoste,
Lucian Adam
luciadam@b.astral.ro
|
|
Eveniment
evanghelistic organizat de
UNIUNEA BISERICILOR CRESTINE BAPTISTE DIN ROMANIA |
|
|
„TORTA MISIUNII” este titlul generic al
unui proiect misionar, coordonat de Uniunea Bisericilor
Crestine Baptiste din Romania, care se desfasoara in cateva
localitati din tara pe durata anului 2005. Acest ITINERAR
MISIONAR debuteaza pe data de 15 Ianuarie in Biserica
Crestina Baptista „Sfanta Treime” din Bucuresti si se
incheie in acelasi loc pe data de 11 Decembrie a aceluiasi
an, dupa ce uneste 38 de alte localitati si Biserici Baptiste
din tara (vezi traseul tortei). Torta misiunii va fi purtata
pe o distanta de aproximativ 3.650 Km (pe sosea) unind
capitala tarii cu celelalte orase in care exista Biserici
Baptiste ce manifesta o vie dorinta de a transmite catre
alte Biserici, printr-o unitate de credinta si viziune,
„flacara misiunii” care a fost aprinsa de Domnul Isus
in inima primilor ucenici (Luca 24: 32) si care continua
sa arda si in inima ucenicilor Sai din generatia noastra.
Proiectul „Torta Misiunii in Romania” este o provocare
pentru fiecare ucenic al lui Hristos din Bisericile Baptiste
din Romania de a deveni un purtator al luminii Adevarului
Scripturii catre grupurile de oameni ce nu-L cunosc inca
pe Hristos. Dorim ca flacara misiunii sa se aprinda cu
pasiune si in inima ta! Sa ne rugam impreuna ca Dumnezeu
sa faca Bisericile din Romania sa devina Biserici misionare
in care sa existe torte vii ale misiunii, reprezentate
de oameni care se roaga pentru lume, oameni care sunt
gata sa poarte flacara adevarului spre cei ce se afla
in crize si oameni care sunt gata sa sacrifice timp si
bani pentru ca Imparatia lui Dumnezeu sa se extinda pretudindeni
in aceasta lume. Sa-I cerem lui Dumnezeu impreuna ca Bisericile
noastre sa nu devina fortarete inconjurate de ziduri care
ne separa de lume si care ascund lumina din noi, ci sa
devina „cetati asezate pe munte”, torte ale misiunii in
care arde lumina Adevarului care poate fi vazuta de lumea
intreaga (Matei 5:14).
O echipa de voluntari vor incerca sa raspunda intrebarilor
dumneavoastra la adrese de e-mail:
Pentru limba romana: tortza@misiune.ro
For english speekers: torchofmission@misiune.ro
|
|
|
