IV. IOSIF - BUNATATEA CARE PERSEVEREAZA (Gen. 49:22-27)
Iosif a avut toate circumstantele vietii impotriva si torusi a iesit deasupra lor triumfator prin perseverarea in bine. Acest om bun a fost inconjurat de oameni rai ca de un zid, dar, spune binecuvintarea tatalui sau Iacov, "ramurile lui se inalta deasupra zidurilor." Iosif a fost tratat rau, urit de frati, ne’nteles de parinti, vindut, invinuit pe nedrept, uitat de cel caruia i-a facut bine, dar , cu toate acestea, Iosif a ramas un om bun. Chiar si cind a ajuns in fruntea celei mai mari natiuni a vremii, Iosif nu si-a pierdut bunatatea, ci si-a rasplatit fratii, in loc sa se razbune. "Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui" spune cartea Proverbelor. Din acest punct de vedere, Iosif a fost un om frumos si pe dinauntru si pe dinafara. Iosif este p[rototipul celor care reusesc sa se ridice "deasupra" imprejurarilor. El este tipul Celui care va iesi, surprinzator, tocmai din "Nazaret" si destinat sa ajunga "domnul fratilor Sai" (Gen.49:26b). Ce i-a spus Iacov lui Iosif? Care i-a fost partea de destin si de rasplata. Foarte mare! Mai mare decit a tuturor fratilor sai! Mai mare chiar decit a tatalui sau, Iacov (Gen. 49:25-26).